AUR pregătește o moțiune simplă împotriva ministrului Finanțelor pe tema deficitului bugetar. Petrișor Peiu: „Vrem să aflăm adevărul”
În lumea de astăzi, în care generozitatea este uneori privită cu suspiciune, iar faptele bune sunt bruscate de neînțelegere sau rea-credință, binele pare să fi ajuns să se apere pe sine. Când alegi să dăruiești din preaplinul sufletului, când transformi iubirea pentru aproape într-o misiune zilnică, prețul pe care îl plătești vine adesea din partea celor care nu știu să dăruiască, ci doar să judece.
Rocsana Contraș, un suflet dedicat trup și suflet comunității și cunoscută pentru devotamentul cu care face binele „cu carul” prin Asociația „Car De Bine”, a transmis recent pe rețelele de socializare un mesaj cutremurător, profund și asumat. Un strigăt curat împotriva suspiciunii și o pledoarie rară pentru demnitatea de a face bine la vedere.
„În genunchi, în fața unui copil”
Imaginea care a însoțit mesajul o surprinde pe Rocsana așa cum este în realitate: simplă, caldă, aproape de cei care au nevoie de sprijin.
„În fotografia aceasta sunt eu. În genunchi, în fața unui copil. Nu este o imagine regizată. Nu este o strategie de comunicare. Este, pur și simplu, locul în care mă simt uneori cel mai aproape de ceea ce contează cu adevărat: OMUL”, mărturisește ea cu o sinceritate dezarmantă.
Fondată în urmă cu doi ani, Asociația „Car De Bine” nu este doar o entitate juridică pe hârtie, ci o continuitate firească a unor ani întregi în care faptele bune s-au făcut în tăcere sau la lumina zilei. Este o structură clădită pe voluntariat pur și pe dăruire, unde sediul real se află, de multe ori, în propria locuință: pachete pregătite cu dragoste pentru copii, ghetuțe înșirate pe canapea și daruri rânduite pe podea, fără salarii, fără beneficii materiale și fără bugete fastuoase. O singură certitudine: dorința uriașă de a fi de folos.
Transparența nu este laudă, ci un îndemn la acțiune
În fața acuzațiilor sau a întrebărilor venite din partea celor care nu pot concepe că generozitatea poate fi dezinteresată, Rocsana Contraș a ținut să pună punct speculațiilor cu o claritate tăioasă:
Fără sprijin instituțional dubios: „Niciodată nu am luat bani de la nicio primărie. Niciodată nu am luat bani de la Consiliul Județean. Niciodată! Și repet: niciodată!”
Fără privilegii sau lux: „Nu am mașini luxoase. Mașinile pe care le conduc sunt mai vechi decât copilul meu. Nu am și nu am avut niciodată blănuri naturale… Nu am deținut niciodată vreo funcție numită și remunerată.”
Fără interese ascunse în presă: „Niciodată nu am plătit un articol de presă. Niciodată nu am plătit publicitate. Pentru că eu cred în transparență.”
Pentru fondatorului „Car De Bine”, a alege să arăți ceea ce faci nu reprezintă o formă de laudă de sine, ci un act de responsabilitate civică și morală. Binele are nevoie de vizibilitate pentru a deveni contagios.
„M-am săturat de binele care își cere scuze că există!”
Într-un mesaj care a emoționat o comunitate întreagă, Rocsana a trimis un semnal de alarmă împotriva tăcerii impuse celor care ajută. Smerenia nu înseamnă lașitate, iar bunătatea nu trebuie să se ascundă de gura lumii.
„M-am săturat de binele care își cere scuze că există! Am spus-o și o repet: BINELE SE FACE LA VEDERE. BINELE ARE DREPTUL SĂ FACĂ ZGOMOT! Nu pentru aplauze. Nu pentru imagine. Nu pentru glorie. Ci pentru ca alți oameni să prindă curaj. Pentru ca oamenii buni să se găsească între ei”, subliniază ea.
Acel „jos”, în genunchi în fața unui copil sau al unui om aflat în suferință, nu reprezintă o poziție de slăbiciune, ci măsura adevărată a caracterului. Când funcțiile și titlurile pălesc, rămâne doar omenirea curată.
O armată a binelui
Concluzia acestui manifest al generozității este un îndemn la unitate și curaj. Într-o societate în care „răul are microfonul”, Rocsana Contraș își reafirmă angajamentul de a rămâne acolo unde îi este locul: printre oameni.
Asociația „Car De Bine” rămâneau o dovadă vie că solidaritatea nu are nevoie de bugete uriașe, ci de inimi mari. Iar pentru cei care aleg să pună la îndoială o mână întinsă, răspunsul vine tot din partea Rocsanei, cu aceeași demnitate neclintită:
„Vreau o armată de bine! Eu sunt Rocsana și atât cât voi putea, voi rămâne acolo unde cred că îmi este locul: printre oameni. Uneori, chiar în genunchi! Pentru că acolo, JOS, am învățat cât de sus poate fi omenia.”
Aici TurdaNews alături de oameni adevărați, vocea tuturor celor ce seamănă bine în societate și datorită cărora lumea e mai bună.
