Mergi la cumpărături și nu ai unde merge la toaletă? Ce obligații au Lidl, Penny și Profi și cum este în Occident

Existența toaletelor pentru clienți în supermarketuri a devenit subiect de dezbatere și în zona Turda–Câmpia Turzii. În timp ce Kaufland Turda menționează oficial această facilitate, cumpărătorii nu o găsesc în mod obligatoriu în toate magazinele Lidl, Penny, Profi sau în alte unități de tip discount. Întrebarea este firească: sunt supermarketurile obligate prin lege să pună la dispoziția publicului o toaletă?

Răspunsul scurt este: nu, în România nu există în prezent o obligație națională generală care să impună fiecărui supermarket să ofere clienților acces la o toaletă publică. Magazinul trebuie să aibă grup sanitar pentru angajați, însă acest lucru nu îi oferă automat cumpărătorului dreptul de a folosi toaleta personalului.

Subiectul îi afectează în special pe vârstnici, pe părinții însoțiți de copii mici, pe femeile însărcinate și pe persoanele care suferă de afecțiuni ce presupun acces rapid la o toaletă. Pentru acești clienți, o sesiune obișnuită de cumpărături se poate transforma într-o situație dificilă, chiar dacă magazinul are în spate un WC destinat angajaților.

Magazinul trebuie să aibă WC, dar nu neapărat pentru cumpărători

Normele de igienă fac o diferență clară între un magazin alimentar și o unitate de alimentație publică.

Ordinul Ministerului Sănătății nr. 976/1998 prevede că magazinele alimentare trebuie să aibă, din construcție, sală de vânzare, magazii și un „grup social-sanitar”, format din vestiar și WC. Asocierea toaletei cu vestiarul arată că această dotare este destinată personalului.

În plus, Hotărârea Guvernului nr. 1.091/2006, privind sănătatea și securitatea la locul de muncă, obligă angajatorii să le asigure lucrătorilor un număr suficient de WC-uri și chiuvete. Nici această reglementare nu transformă însă toaleta angajaților într-un spațiu deschis publicului.

Prin urmare, faptul că într-un Lidl, Penny, Profi sau alt supermarket există o toaletă nu înseamnă automat că orice client are un drept legal de acces. Magazinul poate invoca faptul că WC-ul se află într-o zonă rezervată personalului, lângă depozit, birouri sau spațiile de manipulare a alimentelor, unde accesul publicului este restricționat din motive de securitate și igienă.

Într-o situație urgentă, conducerea magazinului poate permite accesul, însă aceasta este, în actualul cadru legal, mai degrabă o măsură de bunăvoință sau o regulă internă, nu un drept general al cumpărătorului.

Unde sunt obligatorii toaletele pentru public

Aceleași norme sanitare sunt mult mai explicite în cazul restaurantelor, barurilor și al altor unități de alimentație publică. Pentru acestea sunt prevăzute WC-uri pentru personal și, separat, pentru consumatori.

Există o obligație expresă și pentru piețele alimentare, care trebuie să fie dotate cu WC public, cu compartimente separate pentru femei și bărbați.

Așadar, legea tratează diferit cele trei situații:

• magazinul alimentar trebuie să aibă grup sanitar, în principal pentru personal;
• restaurantul sau unitatea în care se prepară și se consumă alimente trebuie să asigure toalete pentru clienți;
• piața alimentară trebuie să aibă WC public.

Situația unui supermarket se poate schimba dacă acesta include o zonă de restaurant, cafenea sau consum pe loc. De asemenea, obligația poate rezulta din proiectul autorizat al clădirii, din autorizația sanitară ori din condițiile impuse unui centru comercial.

Într-un mall sau parc comercial, toaleta poate fi comună întregului ansamblu, fără să se afle în interiorul supermarketului.

Kaufland Turda afișează oficial această facilitate

În practică, marile hipermarketuri oferă mai frecvent toalete pentru clienți decât magazinele discount sau cele de proximitate.

Pe pagina oficială a magazinului de pe Calea Victoriei, Kaufland Turda include între facilitățile locației o „toaletă pentru persoane cu handicap”. Informația confirmă că, în cazul acestei unități, accesul la un grup sanitar destinat publicului face parte din serviciile oferite clienților.

În cazul rețelelor Lidl, Penny și Profi nu există însă o regulă publică, valabilă pentru toate magazinele din România, potrivit căreia fiecare unitate ar avea obligatoriu toaletă pentru cumpărători. Dotarea poate diferi în funcție de clădire, suprafață, anul construcției și amplasarea magazinului.

De aici apar și diferențele pe care le observă clienții din Turda și Câmpia Turzii: două supermarketuri care vând aproximativ aceleași categorii de produse pot avea politici complet diferite privind accesul la toaletă.

Parlamentarii au încercat să introducă obligația pentru toate magazinele alimentare

Problema a ajuns și în Parlament. În anul 2024 a fost depusă propunerea legislativă B563/2024, care urmărește completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare.

Textul propus este direct: comerciantul care vinde produse alimentare ar urma să fie obligat să asigure „un spațiu amenajat pentru toalete publice în interiorul unității comerciale”.

La data documentării, proiectul figurează la Senat ca fiind înregistrat pentru dezbatere, fără să fi devenit lege. Forma actuală a Legii nr. 321/2009 nu conține o asemenea obligație.

Existența acestei inițiative legislative este relevantă și dintr-un alt motiv: arată că obligația generală privind toaletele pentru cumpărătorii magazinelor alimentare nu este prevăzută în prezent și că ar fi nevoie de modificarea legii pentru a fi aplicată tuturor comercianților.

În Occident există toalete, dar nici acolo regula nu este uniformă

Imaginea potrivit căreia toate supermarketurile din Vest au obligatoriu toalete pentru clienți nu este în totalitate corectă. Facilitățile sunt mai răspândite în hipermarketuri și centre comerciale, dar magazinele discount de tip Lidl, Aldi sau Penny pot funcționa fără WC public, în funcție de legislația și autorizațiile locale.

Germania: regulile diferă de la un land la altul

Germania nu are o obligație federală identică pentru fiecare magazin. Cerințele sunt stabilite prin legislația landurilor, în funcție de suprafață, tipul clădirii și autorizația primită.

În Berlin, de exemplu, magazinele cu o suprafață de vânzare mai mare de 400 de metri pătrați trebuie să aibă un grup sanitar accesibil clienților. În alte landuri există alte praguri sau condiții.

Marile magazine și centrele comerciale oferă frecvent toalete, în timp ce situația magazinelor Lidl, Aldi sau Penny trebuie verificată de la o filială la alta, potrivit unei analize publicate în Germania.

Franța: obligațiile pot fi stabilite la nivel departamental

În Franța nu există o regulă națională simplă, aplicată identic tuturor supermarketurilor. Regulamentele sanitare departamentale pot impune existența toaletelor în unitățile deschise publicului, în funcție de numărul de vizitatori și de caracteristicile clădirii.

Guvernul francez a arătat, într-un răspuns oficial adresat Parlamentului, că majoritatea centrelor comerciale mari sunt dotate cu toalete pentru clienți, dar nu a fost stabilit un prag național unic pentru toate magazinele.

Regatul Unit: marile lanțuri oferă facilități, magazinele mici nu întotdeauna

Nici în Regatul Unit magazinele obișnuite nu sunt obligate automat să construiască toalete pentru cumpărători. Reglementările britanice stabilesc cum trebuie amenajate și adaptate toaletele atunci când acestea sunt prevăzute, fără să oblige retrospectiv toate spațiile comerciale să le construiască.

În practică, Tesco permite filtrarea magazinelor în funcție de existența unei toalete accesibile, iar Morrisons a anunțat adaptarea toaletelor accesibile din supermarketurile sale pentru persoanele cu stomă. Magazinele mai mici și unele unități discount nu oferă însă în mod automat această facilitate.

O facilitate de bun-simț, chiar dacă nu este impusă tuturor

Din punct de vedere strict juridic, supermarketurile din Turda și Câmpia Turzii nu pot fi acuzate automat că încalcă legea doar pentru că nu permit accesul clienților la toaleta personalului.

Discuția rămâne însă una legitimă din perspectiva calității serviciilor și a respectului față de cumpărători. Supermarketurile sunt frecventate zilnic de sute sau chiar mii de persoane, iar unele dintre acestea petrec zeci de minute în magazin.

Pentru vârstnici, copii, femei însărcinate și persoane cu afecțiuni digestive sau urinare, existența unei toalete accesibile nu reprezintă un lux, ci o necesitate.

Până la eventuala modificare a legislației, diferența o va face politica fiecărui comerciant. Un supermarket poate respecta toate cerințele legale și fără toaletă publică, dar poate alege să ofere această facilitate ca serviciu suplimentar pentru comunitatea în care funcționează.