Colindatul cu ceată bărbătească, un obicei în zonele de munte din județul Cluj, este introdus din anul 2014 în Patrimoniul Cultural Imaterial UNESCO.
În anul 2013, a fost instituită Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România, având ca scop promovarea elementelor naţionale de patrimoniu mondial, pentru o mai bună cunoaştere a acestora, precum şi a locului pe care îl ocupă cultura română în totalitatea valorilor culturale internaţionale.
Cu acest prilej, este evidențiată importanţa protejării şi conservării acestora, oferindu-se şi un plus de imagine la nivel internaţional.
„Colindatul în ceată bărbătească” sau „Colindatul junilor”
În zonele de munte din județul Cluj, acest obicei încă se mai păstrează și este inclus din anul 2014 în Patrimoniul Cultural Imaterial UNESCO, fiind singurul obicei românesc din perioada Sărbătorilor de iarnă înscris pe această listă.
Conducătorul cetei de colindători, numit taroste sau grăitor, este ales după mai multe criterii, printre care experiența și abilitățile de conducător. Acesta are rolul de a veghea la buna comportare a tinerilor din ceată pe toată perioada sărbătorilor, de a organiza repetiţiile pentru colinde, să vorbească în numele cetei, să „grăiască” sau să „alduiască” colacul, dar și să organizeze jocul.
La Mărișel, junii poartă căciulă din blană de miel, care, pe partea dreaptă, are prinsă „pana de jun”, simbol al puterii, al bărbăției, al frumuseții, al norocului și al bogăției
La Mărișel, cetele de colindători, alcătuite din câte opt-zece tineri, se formează la începutul Postului Crăciunului, în fiecare cătun în parte. Tot atunci, fiecare ceată îşi alege un conducător. Pe lângă grăitor, se alege și o persoană denumită cal, care poartă în desagi produsele primite, ca cinste, de la gazdele colindate.
Pentru a învăţa colinzile, junii se întâlnesc periodic la casa tarostelui. Apoi, în ajunul Crăciunului, se îmbracă în port popular, iar peste umărul drept îşi aşează, în diagonală, o eşarfă tricoloră. La Mărișel, junii poartă căciulă din blană de miel, care, pe partea dreaptă, are prinsă „pana de jun”, compusă dintr-o crenguţă de brad, o pană de păun, un fir de busuioc, un spic de grâu şi o paglică tricoloră.
„Această pană simbolizează puterea, bărbăţia, frumuseţea, norocul și bogăţia” – Profesorul Ioan Mariș, coordonarorul Grupului tradițional „Mărișana” din localitate.
După amiază, junii se adună la Casa conacului, unde se întâlnesc cu tarostele, calul şi muzicanţii. Casa conacului este o gospodărie cu şură mare, sau un alt spaţiu unde poate fi organizat jocul satului, denumit aici „conac”. „Conacul” se organizează în a treia şi a patra zi de Crăciun şi aici participă toţi sătenii care au primit junii.
Junii pornesc la colindat în sănii trase de cai
De la casa conacului, în sănii trase de cai, junii merg, pentru început, la biserică, unde sunt aşteptaţi de preot, care rostește o rugăciune şi de la care primesc binecuvântarea de a colinda satul. La final, colindă în biserică, apoi trec pe la casa preotului, unde prezintă tot ceremonialul pentru prima oară.
Apoi, junii, insoțiți de muzicanți, încep colindatul și merg de la o casa la alta, pe jos. Umblă toată noaptea, și fiecare ceată de juni își alege un anumit traseu. Ceremonialul junilor cuprinde salutul tarostelui, corinda de intrare, corinda mesei, corinda fetei, tărostitul cinstei, jocul gazdei, corinda uşii şi invitaţia la conac.
La Mărișel, când se ajunge la casa gazdei, tarostele este cel care salută și întreabă: „Gazde bune, primiţi junii?” Apoi, după răspunsul afirmativ, se adresează junilor: „Ziceţi, mă!”
Și se începe cu „corinda uşii” (la intrarea în casă):
„Veseleşte-te Domm bunu, flori dalbe de măr
Că vă vin şi junii buni.
Junii buni a lui Crăciunu, flori dalbe de măr…”
Când se termină colinda, junii, însoţiţi de muzicanţi, intră în casă, se aşează după masă și încep „corinda mesei”, fără nici un îndemn. La final, tarostele întreabă: „Jupâne gazdă, ai fată de corindat?”. Dacă răspunsul este afirmativ, tarostele întreabă: „Cum o cheamă?”. Apoi se adresează junilor: „Corindaţi-o pe Maria!”. Dacă răspunsul este negativ, atunci roagă muzicanţii să zică un joc.
În acest moment, junii joacă toate fetele şi nevestele din casă. Dacă într-o anumită gospodărie trăieşte mama sau soacra tinerei neveste, aceasta este luată la joc de cel mai înalt dintre juni şi se joacă „a cânepii”. Se credea că atât de înaltă va crește cânepa în gospodărie, cât de înalt este feciorul care joacă.
Pâinea ritualică de sărbători
În satul românesc, aproape toate sărbătorile sunt însoțite de pâinea ritualică. Astfel, de Crăciun, alături de puterea cu care este învestit textul colindei, colacul reprezintă, în mod simbolic, dorința fiecărui gospodar de a avea roade bogate, înmulțirea vitelor, sănătate și alte asemenea.
Din acest motiv, colacul frumos împletit nu lipsește niciodată de pe masa încărcată cu mâncare și băutură destinată colindătorilor. Astfel, colacul, la fel ca bobul de grâu, devine „fața lui Hristos” sau „pelița lui Hristos”, așa cum este denumit în „mulțămita la colac” rostită de ceata de feciori în cadrul colindatului de Crăciun. Termenul de „peliță” are aici sensul de trup sau obraz, explică etnologul clujean Aurel Bodiu.
Primirea colacului reprezintă unul dintre cele mai importante momente din datina colindatului, fiind organizată o ceremonie deosebită, însoțită de urări, denumită „urarea, mulțumirea sau alduirea colacului”. Toți cei din casă, colindători și gazde, stau în picioare, iar conducătorul colindătorilor, numit la Mărișel, jud. Cluj, taroste, mulțumește pentru colac, ridicându-l.
„…Jupânu’ gazdă bine s-o purtat
Șî pă noi ne-o așteptat
Cu mese-ntinse,
Cu lumini aprinse
Șî cu prima cinste
Un colac de grâu, mare șî frumos
Ca pelița lui Hristos.
Da nouă nu ni să pare că nu-i numa’ un colac de grâu, mare șî frumos
Ci că-i stogu’ jupânului gazdă cu tătu
Da nu-i, că de-ar hi, niciun bine nu ar hi, între noi, junii satului
Că de paie ne-am întebgica,
Cu pleava ne-am îneca
Șî numa bine n-am umbla….”
Cinstea primită de colindători
La Mărișel, cinstea pe care junii o primesc pentru colindă este alcătuită dintr-un colac mare, un picior de porc, un blid de brânză, bani şi ţuică. Colacii primiți de la gazdă se pun pe „botele cu cioacă” şi sunt purtaţi de la o casă la alta de juni, picioarele de porc şi brânza se pun în desagi şi sunt purtate de „cal”, banii sunt adunați de unul dintre feciori, numit casier, iar din ţuică beau junii, trecând oiaga din mână în mână.
După acest moment, muzicanții mai ziceau un joc sau două, după care se corinda „ a ușii” (la plecare). Tarostele mulţumeşte din nou și invită gazdele la conac (joc).
În prima zi de Crăciun, la amiază, toate cetele de juni se adună la biserică, iar după slujbă prezintă în faţa preotului şi a credincioşilor o colindă, diferită de cele din ritualul obişnuit, denumită şi verş. Pe urmă, în faţa bisericii, acompaniaţi fiecare de muzicanţi, junii joacă fetele din sat. Este o competiție în urma căreia fiecare ceată primește din parte participanţilor o ierarhizare în ceea ce priveşte calitatea verşului corindat sau a muzicanţilor.
Jocul satului ține două zile și două nopți
Colindatul continuă până în a treia zi de Crăciun, dimineaţa, iar în a treia zi, seara, începe conacul, adică jocul satului, care ţine două zile şi două nopţi, cu mici întreruperi. La conac participă toţi sătenii care au primit junii și care sunt serviţi cu ţuică, sarmale, brânză, alături de colacii primiţi de juni din fiecare gospodărie. Asadar, cinstea primită se întoarce în mare parte spre cei care au oferit-o, mai puțin banii cu care sunt plătiți muzicanții.
Acest obicei a fost reconstituit de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, care a realizat un film documentar-etnografic, cu implicarea Grupului tradițional „Mărișana” din Mărișel, a autorităților locale și a parohiei ortodoxe.
Filmul poate fi vizionat aici:
Corindatul Junilor la Mărișel
Sursă: Tradiții Clujene
Author
Absolventă a Facultății de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării (Jurnalism), la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca (2022).
A activat în echipa TurdaNews de la 1 iulie 2021 până la 15 mai 2024.