Cât de eficiente au fost campaniile electorale?

Înainte de a intra în febra campaniei electorale, candidaţii au fost cuantificaţi prin intermediul unor sondaje interne. Pornind de la aceste date, se poate analiza campania fiecărui candidat, raportat la rezultatul final înregistrat pe baza votului din 30 noiembrie. În unele cazuri, au fost descreşteri. În altele, s-au înregistrat creşteri ale procentelor. Ce anume a putut influenţa performanţa candidaţilor? Să analizăm posibilele răspunsuri, în cazul candidaţilor.

Are campania electorală o influenţă asupra votului final? Răspunsul nu poate fi decât afirmativ, în condiţiile în care partidele şi candidaţii cei mai activi au câştigat procente bune, iar procentele cu care erau creditaţi candidaţii au suferit unele „mutaţii” comparativ cu rezultatul final înregistrat cu ocazia votului electoral. Să analizăm situaţia fiecărui candidat, cu precizarea că în cazul colegiilor senatoriale s-a analizat doar prestaţia lui Tudor Ştefănie, singurul candidat la Senat care a fost localnic.

TURDA:

Tudor Ştefănie (PD-L) – A fost creditat cu 56% în debutul campaniei electorale, pe municipiul Turda. Ulterior, în ziua votului a reuşit doar 51 de procente. Diferenţa poate avea la bază mai multe cauze. Tudor Ştefănie a făcut o campanie în care a cam neglijat cetăţeanul turdean. Cu excepţia apariţiilor la tv, Ştefănie nu a avut o campanie agresivă la nivelul municipiului, aşa cum au avut alţi candidaţi. Acest fapt, coroborat cu „atacurile” contracandidaţilor, i-au putut aduce unele deservicii de imagine. Pe de altă parte, nu sunt de neglijat nici alte motive, cum ar fi prezenţa destul de slabă la urne (e mai uşor să răspunzi la un sondaj telefonic, decât să te prezinţi la urne în ziua votului), campaniile de zvonuri lansate de adversarii politici sau prezenţa lui Gheorghe Funar în colegiul său (acesta a „furat” câteva procente bune). Asta ca să nu mai punem la socoteală faptul că au fost alegători care au considerat că esxte un bun primar şi că ar fi mai bine să rămână la Turda să conducă oraşul, chiar cu riscul ca în Parlament să nu avem turdeni (electoratul încă nu înţelege care sunt avantajele unui parlamentar de Turda).

Vasile Miclăuş (PD-L) – Candidatul PD-L a avut o campanie „din om în om” destul de eficientă. Rezultatul: a crescut de la 35% la 40%. Totuşi, chiar şi înainte de campania propriu-zisă, se ştia faptul că Miclăuş are şanse minime de a ajunge în Parlament, după formula actuală a legii, chiar dacă ar fi câştigat colegiul. Totuşi, se constată faptul că a avut mai puţine procente pe Turda decât colegul său, Tudor Ştefănie. O explicaţie ar putea consta în faptul că, spre deosebire de Ştefănie, nu a acordat o atenţie deosebită mediului online, acolo unde există un public specific.

Ucu Faur (PSD) – Pornit cu şansa a treia şi creditat cu vreo 9 procente, Ucu Faur a avut o campanie deosebit de eficientă în a doua parte, reuşind să profite din plin de inexistenţa candidatului PNL în lupta electorală, prin arestarea sa. Astfel, Ucu Faur a reuşit să răstoarne situaţia, acumulând multe procente din bazinul votanţilor lui Virgil Pop. Cum a reuşit acest lucru? Destul de simplu, dar cu o campanie foarte ingenioasă şi bine pusă la punct. În primul rând, a reuşit să preia din votanţi prin mesajul critic (să nu uităm că Virgil Pop are considerat portavocea „nemulţumiţilor”). În al doilea rând, a avut un mesaj de solidaritate cu Virgil Pop (vă aduceţi aminte bricheta aşezată pe masa din studio, pentru că „nu este normal ca un candidat să nu-şi poată face campanie electorală”?). Astfel, el a atras votanţii liberalului, fie prin continuarea mesajului critic, fie prin solidaritatea manifestată, care a determinat o parte a votanţilor lui Virgil Pop să-l „îndrăgească” pe Ucu Faur.

Însă, „momentul arestării lui Virgil Pop” nu este singurul determinant al reuşitei lui Faur de a se clasa pe locul secund, dar este un element foarte important.

Virgil Pop (PNL) – A început cu o campanie deosebit de agresivă, care-l credita cu circa 23 de procente. Practic, liberalul era conştient că are nevoie de un număr cât mai mare de voturi, chiar dacă nu ar câştiga colegiul, pentru că Vasile Miclăuş avea şanse aproape minime de a prinde un mandat de parlamentar (calcul confirmat ulterior, chiar dacă procentele PNL-istului au scăzut pe durata campaniei electorale). Arestarea lui Virgil Pop, însă, a produs un mic şoc electoral. Procentele sale au scăzut la jumătate. Pe lângă acţiunea de arestare, o contribuţie negativă a avut şi campania „scrisoarea familiei”, la care au recurs liberalii. În cadrul acestei campanii, cutiile poştale ale turdenilor au fost invadate de scrisori în care „familia” lui Virgil Pop le cerea votanţilor să-l sprijine, pentru că e nevinovat. O astfel de acţiune nu a fost, neapărat, beneficiă. De ce? Pentru că exista o mare parte a celor care au primit scrisoarea şi care habar nu aveau că Virgil Pop fusese arestat (există şi un astfel de electorat, care nu e „conectat” la informaţie). Ori, în cazul acestora, se presupune că ei au primit vestea arestării lui Virgil Pop pe această cale. Şi omul, orice s-ar spune, nu prea e înclinat să voteze o persoană arestată (teorie confirmată de rezultatul final al voturilor).

CÂMPIA TURZII

Cristian Haiduc (PD-L) – A fost candidatul care a produs cea mai spectaculoasă răsturnare de situaţie. Asta pentru că în debutul campaniei electorale era creditat cu vreo 23 de procente, cu aproape 20% mai puţin decât candidatul PSD, Vasile Soporan. Campania sa a fost una foarte eficientă, combinând stilul „din om în om”, cu un clip electoral reuşit (după cel al lui Tudor Ştefănie, a fost cel mai reuşit, în special datorită muzicii şi a versurilor, pe „şablonul” unui cântec celebru) şi cu includerea în strategia de campanie şi a mediului online (a fost singurul politician local cu site propriu!). În plus, lansarea sa spectaculoasă, transmisă la One TV Turda spre final de campanie, i-a adus câteva procente în plus. Una peste alta, în cele din urmă a reuşit nu numai să câştige procente importante (10%), ci şi să-l detroneze pe liderul debutului de campanie, Vasile Soporan.

Vasile Soporan (PSD) – Era creditat cu prima şansă, într-un colegiu „croit” pentru victoria sa. Cu circa 42% în debut de campanie, Soporan era favorit. Asta şi pentru că era un personaj politic ce nu era implicat în scandaluri, beneficiind de o imagine politică destul de bună. A pierdut o parte din procente pentru că, spre deosebire de el, Haiduc era perceput un „localnic”, dar şi pe seama unor articole nefavorabile apărute în Obiectivul de Arieş şi pe cel mai accesat site din zonă, TurdaNews.net, privind activitatea sa slabă în Parlament sau faptul că era considerat incompatibil pentru un nou mandat de către societatea civilă (aici trebuie menţionat faptul că articolele făceau referire la anumite informaţii date publicităţii de către câteva ONG-uri). Aceste elemente, coroborate cu campania foarte eficientă a contracandidatului său democrat-liberal, i-au adus o scădere a procentelor de la 43% la circa 28%.

Avram Gal (PNL) – În cazul său, nu au fost schimbări spectaculoase. Creditat cu 14% în debutul campaniei electorale, Avram Gal a obţinut 11% la votul efectiv. Diferenţa, destul de mică totuşi, se poate explica prin faptul că Avram Gal nu şi-a concentrat campania pe zona municipiului şi la aceste alegeri, spre deosebire de cele locale, a beneficiat şi de o „atenţie” mai deosebită din partea contracandidaţilor.