Donald Trump și Vladimir Putin s-ar putea întâlni în China. Ce au discutat Marco Rubio și Serghei Lavrov la G20
Marii artiști și păstrători ai folclorului nostru autentic sunt adesea dați uitării în timpul vieții, iar contribuția lor capitală este recunoscută cu adevărat abia atunci când ecoul pașilor lor se stinge. O întrebare dureroasă apasă pe buzele celor care încă mai țin la identitatea culturală românească: de ce trebuie să piară oamenii mari pentru a le da justa valoare și a cinsti amprentele lăsate în urmă? Un apel plin de emoție și demnitate lansat în mediul online readuce în atenția publică un nume fundamental al Transilvaniei: Ciurcui Alexandru Francis, cunoscut de toți drept Șandor Bătrânul, fondatorul renumitului Taraf din Soporul de Câmpie.
Un strigăt pentru adevăr și ierarhia corectă a valorilor
Într-o postare tulburătoare urmărită de iubitorii de folclor, familia reamintește o realitate dureroasă: riscul ca memoria fondatorilor să fie umbrită de chiar urmașii care le-au dus mai departe faima. Prin intermediul unui mesaj încărcat de durere și profund respect pentru rădăcini, se trage un semnal de alarmă cu privire la modul în care tratăm reperele culturii noastre tradiționale.
Mesajul care a pus pe gânduri comunitatea subliniază o nedreptate tacită:
„Mă doare sufletul și simt că uneori ne zbatem degeaba, iar mulți nu înțeleg ce mare importanță are bunicul meu, Ciurcui Alexandru Francis (Șandor Bătrânul), din Soporul de Câmpie, pentru noi toți și pentru folclorul românesc. Am văzut postarea maestrului Ovidiu Barteș dedicată marilor maeștri ai viorii, unde unchiul meu este pus alături de alți titani ai zonei, dar de bunicul uită toți să-l pună unde trebuie și unde merită cu adevărat pentru tot ce a lăsat în urma sa.”
Cine a fost Șandor Bătrânul? Temelia pe care s-a scris istoria viorii din Sopor
În spatele faimei de care se bucură astăzi muzica tradițională din Soporul de Câmpie stă o muncă de o viață, o trudă tăcută și un talent uriaș. Șandor Bătrânul nu a fost simplu un lăutar; el a fost patriarhul zonei și al familiei, cel care a pus bazele renumitului taraf și a transmis mai departe o moștenire culturală inestimabilă.
Așa cum subliniază cu tărie nepoții săi, meritul colosal al acestui titan al viorii constă tocmai în faptul că a dat viață unui fenomen artistic pe care generațiile următoare – propriii fii – doar l-au continuat:
„El a fondat renumitul Taraf din Soporul de Câmpie, a făcut totul posibil prin ceea ce a fost ca om și ca primaș din tată în fiu. Ce a făcut bunicul nu au făcut toate generațiile la un loc! A lăsat în urmă o moștenire culturală pentru o țară întreagă, nu doar pentru el, fiindcă a fost conștient de valoarea ei.”
Deși în mod birocratic sau oficial numele său nu a fost mereu împodobit cu titluri pompoase – cum ar fi cel de „Tezaur Uman Viu” –, Șandor Bătrânul a lăsat un tezaur viu în sufletul României, o fundație solidă pe care alții cântă și astăzi cu mândrie.
Pericolul pierderii reperelor: „Dacă nu respectăm ierarhia, ne pierdem identitatea”
Dincolo de o dispută de familie sau de o simplă corectură adusă unei postări publice, demersul urmașilor ridică o problemă structurală a societății noastre: amestecarea reperelor și ignorarea sursei primare a culturii.
„De ce trebuie să moară marii oameni ca să-i putem cinsti așa cum se cuvine?” – este întrebarea retorică și sfâșietoare lansată în spațiul public. Într-o lume în care valorile sunt adesea mediatizate superficial, uitarea rădăcinilor echivalează cu o erodare lentă a propriei identități naționale.
Comentariul lăsat de familie la adresa unor personalități avizate din mediul cultural aduce clarificările necesare:
„Dacă într-adevăr vă pasă, ați fi respectat ierarhia. Vorbeam despre faptul că… Șandor Bătrânul a fost patriarhul acestei zone și al familiei noastre. Fără el nu ar fi existat restul familiei și nici renumitul taraf. El a fost cel care a pus bazele și a lăsat în urma sa un tezaur folcloric de o valoare inestimabilă, pe care unchii mei, copiii lui, doar l-au continuat mai departe.”
O datorie de conștiință: Să ne plecăm fruntea în fața adevăraților meșteri
Acest mesaj nu poartă o încărcătură de ură sau resentiment, ci reprezintă un strigăt de trezire civică și morală. Este o lecție despre recunoștință și despre curajul de a repeta adevărul istoric chiar și atunci când lumea preferă calea mai simplă a comodității sau a uitării.
Când ramurile cresc mari și umbresc uneori trunchiul din care s-au hrănit, este datoria noastră, a publicului și a iubitorilor de frumos, să dăm o arie largă luminii care vine dinspre rădăcini.
Să nu uităm niciodată cine a bătut prima potecă și cine a strunit prima vioară în vatra Soporului. Respect etern creatorilor și fondatorilor noștri! Dumnezeu să-i odihnească pe toți bătrânii noștri mari!
- Citește și: PRM Turda își cheamă membrii la bilanț: responsabilități noi și planuri pentru atragerea tinerilor
