De ziua limbii materne ne punem o întrebare: Ce s-a schimbat între ieri și azi, care a fost generația de sacrificiu și când a fost mai greu? Ieri când oamenii erau privați de libertate sau azi când libertatea e la îndemână, dar e prost înțeleasă?
Întrebări care se aud tot mai des într-o lume devenită mult prea rece. Cum arătau vremurile de altădată? Cum învățau copiii? Copiii de azi nici nu își pot imagina. Au învățat la lumina lămpii, au desenat cu creionul pe tablă și au construit singuri. Fără laptop, fără telefon, fără internet.
Cu educație solidă, disciplină și sacrificiu. Așa s-au construit drumuri spectaculoase pentru acele vremuri, fabrici, uzine, tractoare, pe vremea când România era grânarul Europei.
Elevii, pionierii de atunci sunt pensionarii de astăzi. O generație care a contribuit zeci de ani cu taxe pe care nu le comentau, o generație care creștea copii muncind în ture inverse. O generație în care viața conta, iar bunul simț era o normalitate, chiar cu toate vicisitudinile vieții.
Aceștia sunt părinții noștri care azi vor doar liniște, respect și siguranța că munca lor a contat. Și da, au pretenția să le și aibă pentru că azi există libertate, tehnologie, digitalizare și Inteligență Artificială. Fundația au pus-o ei, acum e rândul celor ce vin din urmă cu toate mijloacele la îndemână.
Se pot crea extrem de multe lucruri, prin unitate și pot fi puse în practică proiecte fantastice care să creeze o lume nouă, în care cu toții împreună să putem conviețui armonios.
Pentru că poate nu e vorba despre trecut. Poate e vorba despre cum alegem să ne prețuim valorile și oamenii care le-au creat. Pentru că nu-i așa?, spunea Nicolae Iorga: Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu își cunoaște părinții.
- Citește și: Primăvară în suflete de copii: Tradiția mărțișorului a prins viață la Muzeul de Istorie Turda (FOTO)
