Pe rolul Judecătoriei Turda a fost și un caz mai ciudat, privind un ordin de protecție. La prima înfățișare în instanță, femeia care a depus solicitarea pentru emiterea ordinului de protecție și-a retras plângerea, motivând că… a fost pusă de tatăl ei! Instanța nu a mai avut ce face și doar a constatat faptul că victima și-a retras cererea, iar pe cale de consecință nu poate fi emis niciun ordin de protecție.
”În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că pârâtul exercita acte de violență împotriva reclamantei de fiecare dată când se certau, iar în data de 10 noiembrie, respectiv în data de 3 decembrie a amenințat-o cu cuțitul, întrucât era nervos că reclamanta și-a ridicat vocea la el. S-a mai susținut că în data de 03.01.2023, pârâtul a lovit-o cu pumnul în cap și peste picioare pe reclamantă, iar copilul minor al părților era de față când au fost exercitate actele de violență. La termenul de judecată din data de 06.01.2023, reclamanta a beneficiat de asistenţă juridică din oficiu, pârâtul fiind asistat de avocat ales, iar victima (…), prezentă personal, a arătat în fața instanței că dorește să renunțe la emiterea ordinului de protecție.”, se precizează în sentința civilă emisă în 6 ianuarie 2023.
La întrebarea instanţei, reclamanta arată că renunţă la cererea de emitere a ordinului de protecţie întrucât a promovat cererea constrânsă fiind de tatăl său şi nu a fost constrânsă de către pârât să renunţe. Precizează că tatăl său a fost cel care i-a solicitat să formuleze cererea pentru emiterea Ordinului de protecţie. Personal, nu doreşte emiterea Ordinului de protecţie împotriva pârâtului.
”La întrebarea instanţei, reclamanta arată că în trecut au mai existat acte de violenţă între ei, însă şi ea a ripostat, l-a zgâriat şi l-a lovit pe pârât. Nu mai solicită emiterea ordinului de protecție”, se precizează în sentința Judecătoriei Turda.
Pârâtul a fost de acord cu solicitarea de retragere a cererii, consemnându-se că ”pârâtul este o victimă a tatălui reclamantei şi faptul că între părţi există o stare tensionată din cauza acestuia”. Bărbatul are pe rol și un dosar penal, în care îl acuză pe tatăl fetei de loviri și alte violențe.
Ce a precizat instanța, privind emiterea unui ordin de protecție:
”Conform art. 34 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, Ordinul de protecție provizoriu se înaintează de către unitatea de poliție din care face parte polițistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii., iar conform alin. 6 al aceluiași articol, imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4), procurorul înaintează ordinul de protecție provizoriu, însoțit de documentele care au stat la baza emiterii și confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoțit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecție, întocmită potrivit prevederilor art. 40 alin. (3) lit. a) și art. 41.
Potrivit art. 43 din Legea nr. 217/2003 în cazurile prevăzute la art. 40 alin. (3) și art. 34 alin. (6), victima poate renunța, potrivit prevederilor art. 406 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la judecarea cererii privind ordinul de protecție., iar conform art. 406 alin. 1-4 C. proc. civ.,
Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți.
Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.”