Patru foști ambasadori ai SUA în România avertizează: Concesiile făcute lui Putin riscă să extindă războiul în Europa
Pe un deal de la marginea satului Gligorești, comuna Luna, o echipă de cineaști recrea povestea unei morți suspecte. Dorel Vișan își adapta replicile din mers, iar sunetiștii înregistrau zgomotele Arieșului și ale trenurilor din apropiere. Filmul avea să ajungă, în 1982, la Festivalul de la Cannes.
Pelicula „O lacrimă de fată”, regizată de Iosif Demian, a adus o echipă de filmare în satul clujean Gligorești. Imaginile surprinse aici au devenit parte a unui film polițist construit cu mijloace care urmăreau să apropie ficțiunea de atmosfera unui documentar.
Detalii despre munca de pe platou apar într-un reportaj semnat de Eva Sîrbu și publicat în numărul din ianuarie 1980 al revistei Cinema, readus în atenție de Actual de Cluj. Autoarea descrie locurile alese pentru filmare, felul în care lucrau actorii și efortul echipei de a păstra pe peliculă cât mai mult din atmosfera locului.
Gligorești, decorul unei anchete cinematografice
Una dintre secvențele descrise în reportaj era filmată la marginea satului Gligorești, pe o culme care coboară abrupt spre albia Arieșului. În povestea imaginată de scenaristul Petre Sălcudeanu, acolo fusese descoperit trupul unei tinere, a cărei moarte părea inițial o sinucidere.
Ancheta este condusă de maiorul supranumit „Bunicul”, interpretat de Dorel Vișan, alături de ajutorul său, Panaitescu, jucat de Gheorghe Negescu. În paralel, o echipă de televiziune urmărește investigația și filmează interogatoriile martorilor.
Pentru Iosif Demian, miza era ca discuțiile dintre personaje să pară cât mai firești, iar spectatorul să aibă impresia că urmărește o anchetă desfășurată în fața camerei.
Dorel Vișan își adapta dialogul pe platou
Reportajul din Cinema surprinde un moment în care regizorul și actorii pregăteau o scenă, iar ordinea replicilor era schimbată pentru ca dialogul să curgă mai natural.
Într-o altă secvență, Dorel Vișan îi propunea unui partener să răspundă pur și simplu la întrebările pe care i le adresa. Soluția îi permitea actorului care îl interpreta pe maior să conducă discuția asemenea unui anchetator, în timp ce răspunsurile puteau căpăta spontaneitate.
Pe platoul de la Gligorești, textul scenariului rămânea astfel punctul de plecare pentru scenele pe care actorii și regizorul le ajustau împreună.
Excavatorul de pe Arieș și trenul din apropiere, înregistrate la filmări
Atmosfera satului era urmărită și prin sunet. Echipa filma cu o cameră silențioasă și înregistra direct dialogurile și zgomotele din jur.
Potrivit reportajului, sunetiștii captau inclusiv zgomotul unui excavator care lucra în albia Arieșului, trecerea trenului peste podul din apropiere și sunetul mașinii cu care soseau anchetatorii. De înregistrări se ocupau Vasile Luca și Jerzy Drozczak, în timp ce imaginea era realizată de Iosif Demian și Constantin Chelba.
Pentru filmul turnat în zona comunei Luna, aceste detalii ale peisajului local făceau parte din încercarea echipei de a construi o lume credibilă, cu sunetele și ritmul ei.
Casa lui Crăciun, construită special pentru film
La Gligorești a fost amenajat și decorul casei personajului Crăciun, interpretat de Anton Aftenie, un actor neprofesionist descoperit anterior de Dan Pița și Iosif Demian.
Personajul, fost cioban, soldat și pușcăriaș, este implicat în dosarul morții tinerei. Casa sa a fost imaginată de Iulian Rentea, pe atunci student la scenografie, și era singurul decor construit special pentru film. Celelalte spații au fost găsite și adaptate de scenograful Ștefan Antonescu.
Zidurile, scara care nu ducea nicăieri și vegetația crescută în jur conturau imaginea unui loc degradat, potrivit personajului care îl locuia.
În distribuție se aflau atât actori profesioniști, cât și interpreți fără pregătire de specialitate. Revista Cinema nota că Gheorghe Bosu s-a îmbrăcat în costumul personajului și s-a mutat în casa acestuia pentru a se obișnui cu rolul. Luiza Orosz acceptase să joace fără onorariu, atrasă de rol și de echipă, iar printre ceilalți interpreți se numărau Dragoș Pîslaru și Daniel Dumitrescu.
De la Gligorești la Festivalul de Film de la Cannes
La finalul zilei de filmare descrise în revistă, Iosif Demian vorbea și despre oamenii care lucrau în afara cadrului: cei responsabili de machiaj, costume sau transport. Echipa număra aproximativ 20 de persoane, iar contribuția fiecăreia conta în realizarea filmului.
Doi ani mai târziu, „O lacrimă de fată” avea să fie prezentat la Festivalul de Film de la Cannes, în secțiunea Un Certain Regard, după cum arată arhiva oficială a festivalului.
Pentru Gligorești, sat al comunei Luna, filmările rămân o legătură cu una dintre producțiile românești care au ajuns pe ecranele festivalului francez: un film a cărui atmosferă s-a construit, în parte, pe dealurile și în apropierea Arieșului.
