Oare ce înseamnă a fi educat? Să privim într-o oglindă. Sigur, vom recunoaște multe imperfecțiuni ale sistemului de învățământ actual. A fi dispuși să învățăm de la alții este semn că ne preocupă acele imperfecțiuni și luăm măsuri concrete, bine gândite, cu efecte preconizate benefice asupra devenirii educabilului. Atitudinea pe care trebuie să o menținem este aceea a unei cordiale curiozități față de tot ce e altfel.
Dar, de la acest punct și până la a modifica radical programele-cadru prin eliminarea disciplinei Geografie de la majoritatea profilurilor la nivelul claselor XI-XII, înseamnă a te îngriji de creșterea elevului tocmai până la faza de înflorire. Apoi, brusc, îl ”toaletăm”. Tăiem toate ramurile înflorite exact în momentul când, după ce l-am udat consecvent ca buni gospodari, responsabili fiind de sarcinile asumate (construind competențe cheie – atitudini responsabile față de mediu – aptitudini estetice, morale) îl ”ciuntim”, furându-i posibilitatea de ”a se orienta” și de a-și găsi calea spre devenire.
Cu ce drept? Și, este vorba exact de perioada vârstei de 17-19 ani, când elevul începe să marșeze pe gândirea critică, pe analiza fenomenologică a realității geografice, pe asumarea rolului pe care îl are, ca individ, în menținerea echilibrului, tot mai fragil, dintre componentele mediului.
Și, atunci, vine întrebarea firească: Fără posibilitatea de ”a te mișca”, format fiind, și din prisma competențelor geografice, ce rol mai are educația?
Geografia nu este o ”terapie” surogat.
Geografia este ținuta individului responsabil de mâine, racordat la realitatea complexității mediului în care trăiește!
Iată cum se exprimă un elev la 18 ani, referitor la ”defrișarea” din noile planuri-cadru ale disciplinei Geografie:
”Mă tai și mă iei pe sus,
Îmi iei aerul pentru un produs…”
Prof. Gabriela-Dochița IOSOF
Colegiul Național ”Mihai Viteazul” Turda
Descoperă mai multe la TurdaNews
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
