AUR pregătește o moțiune simplă împotriva ministrului Finanțelor pe tema deficitului bugetar. Petrișor Peiu: „Vrem să aflăm adevărul”
Mă pregătesc de ceva vreme să trimit acest interviu spre voi și cred că în această seară va ajunge la redacție. Am cunoscut-o pe pictorița Claudia Miron, o artistă frumoasă, caldă și distinsă, la Galeria de Artă „Valer Suciu” din Turda, unde picturile ei erau expuse pe simeze. M-au fascinat culorile care dansau în peisaje de poveste. Întotdeauna am iubit poveștile și știam că am să mai descopăr una.
Îmi place pictura, într-un fel aparte și îmi place dansul penelului fermecat. Îi simt atingerea pe pânză, cumva. Niciodată nu am înțeles cum. Am privit în ochii pictoriței Claudia Miron și am întâlnit o mare albastră. Asta avea să îmi stârnească curiozitatea.
L.O. Cine este Claudia Miron, m-am auzit întrebând într-o după amiază, de toamnă nouă, la o cafea, căci la cafea se spun poveștile frumoase. Cerul părea mai albastru ca oricând și ochii ei albaștri mă chemau, acolo. Dincolo, poveste…
C. M. Creațiile mele artistice spun multe despre mine. Îmi amintesc cu bucurie de primul meu desen, care m-a surprins plăcut în copilărie, un desen în care mă reprezentasem pe mine, cu o rochiță mov ce flutura, în vânt. A plăcut mult educatoarei mele, care m-a încurajat în a desena și picta. Am continuat, încă de atunci, să îmi dezvolt talentul artistic, de-a lungul anilor cu dăruire și entuziasm.
L. O. Așadar, Claudia Miron se invăluie în mister și curge precum culoarea din drag de pânză, ca o adiere de vânt de toamnă galbenă tare. Acolo în gesturi molatece, stă finețe și întrebare, stă ascunsă o taină, poate cea a creației. M-am întrebat repede, pictură sau..poem? Și întrebarea a surprins-o…
C. M. De câțiva ani, mi-am însoțit creațiile artistice, cu poeme, un dans al formelor, culorilor și versurilor. Asta e… mi-am zis… Picturile și versurile mele au muzicalitate, armonie, profunzime. Conexiunea între pictură și poezie este adesea spontană și versatilă.
Încântare
Într-un luminiș, culori magice din vis
Roșu din zare, la înserare,
Galben înspre răsărit.
Toamnă magnifică în priviri
Poveste în natură
Cu drag dezvăluită,
În cercurile cerului
Și boarea pământului.
L. O. Iubesc cuvintele! Cred că sunt vii! Pluteam între metafore, culoare, mister și gesturi ca și cum mâinile ei desenau o nouă pictură. Claudia Miron e o femeie foarte frumoasă și ochii ei nu-mi dădeau pace. Am răsfoit împreună, amintiri albastre și muguri, din primele creații. Timpul plecase departe. Nu era cu noi. Nu am mai întrebat…
C. M. În preadolescență am primit de la părinții mei un album de Artă numit, Impresionismul. A fost o surpriză și cu uluire am răsfoit albumul de artă și am pătruns în tainele picturii. Simbolismul, este trăsătura specifică lucrărilor mele. Am câteva lucrări clasice și cu influențe impresioniste. Am dansat mereu între cele două curente. 
L. O. Ochii ei păreau și mai albaștri. Soarele era încă acolo cu noi și cafeaua mai păta ceașca mea. A ei era neatinsă. Părul castaniu îi cădea pe umeri și mâinile desenau povestea plină de culoare și o sensibilitate nealterată de vremurile prea repezi, prea nebune. Ospătarul ne-a întrerupt o clipă. Apă cu lâmâie, vă rog! Gândul a întrebat: Și cu prima expozițe cum a fost?
C. M. Claudia a ridicat ochii spre cer și a amestecat albastru. Mm… prima expoziție personală am avut-o la „Fabrica De Teatru” Turda, în colaborare cu Teatrul Național „Aureliu Manea” Turda și care s-a numit „Culori și versuri în viața mea”, unde am împletit momente extraordinare de artă vizuală, îmbinate cu arta poetică. Actorii Teatrului Național „Aureliu Manea” Turda au adus farmec evenimentului, recitându-mi poeziile cu umor si aer de improvizație. 
L. O. O privesc! Încă mai păstrează parfumul acelei întâlniri cu cele două pasiuni. Interesantă împletire. Vers și culoare, metaforă și pânză. Râde. Chipul povestește. Ce amintire frumoasă! Simt și eu emoția. Ce a urmat?, o întreb cu o curiozitate crescândă.
C.M. A urmat o întâlnire cu eleganță și rafinament, unde am prezentat din universul meu pictural și poetic, la „Casa Rațiu” din Turda. Și pentru că eu sunt mai mult dimineață și iubesc zorile iată poezia, Zori:
Ești stânca ce susține copacul meu
Cu dor de sublim.
Te-ai presărat din înalt
Ca o pulbere,
Peste crengile dimineților proaspete
Și te-ai amestecat cu roua,
Ca mai apoi să te cufunzi în rotocoale de ape,
Din timp în timp.
Te-ai răsărit din pământul lunar
În cercul solar,
Sub semnul muzei
Să mă inspiri la nesfârșit.
L.O. Intram într-o lume a frumuseții, culorilor, metaforelor de tot felul, a unei altfel de relatări, unde găseam o unicitate care mă provoca teribil. Acum, chiar acum, când scriu, încă îmi amintesc. E ceva ce atunci, ca și acum, rămâne precum un vers alb, nescris. Eu am tăcut spunând multe, ea a continuat…
C.M. A doua expoziție personală am intitulat-o „Călătoria Sufletului”. Pe simezele Galeriei de Artă ”Valer Suciu” din Turda, au fost expuse o parte din lucrările mele. A fost o după-amiază în care am simțit o comuniune sufletească deosebită. „Oglindiri” a fost de asemenea un duet artistic, o expoziție plină de culoare și încununarea muncii mele și ale artistei plastice Larisa Oniș. Și continuând, evenimentele de la Școala Populară de Arte „Tudor Jarda” Cluj, împreună cu Asociația Artiștilor Plastici și Societatea „Filarmonia” Turda, cu aură de prețuire, au încununat încă o dată creațiile mele artistice.
L.O. Priveam un artist frumos, plin de dăruire, care avea încă multe de spus. Cum alunecă penelul, care e tema principală? Și cum pictează Claudia Miron? Cum amestecă culorile? Răspunsul avea să vină întreg, ca o taină dezvăluită, ca un gând neînceput.
C.M. Am trăit momente deosebite ale vernisajelor, momente plastice, sau chiar muzicale. Poezia e mereu prezentă și totul e expresia creativității mele. Amestec mereu idei, senzații, trăiri transpuse pe pânză sau în poezii care îmi aduc bucurie și împlinire. Frumusețea, ah… chiar mă întrebam… când?, impresionează simțurile, și ne permite să vedem dincolo de cotidian. 
L.O. Mi-a venit în minte Dostoievski… „Frumusețea va salva lumea” și privind-o pe Claudia Miron, vedeam că așa este. Era gata să continue. Felia de lămâie m-a înviorat un pic. Cafeaua ei e tot acolo. Nu o vrea. De ce oare? Prea multe întrebări. Ea e mister… e visare. Claudia râde din nou. Spune-mi te rog, cum mai este artistul în afara pânzei?
C.M. Ideile se cristalizează în forme sau culori, în momentele în care exprim cu penelul pe suprafața pe care lucrez iar versuri învăluite adesea în magie și mister… asta era… însoțesc lucrările mele. O pictură își are locul, acolo unde este potrivită, la fel ca și cartea. Îmi doresc ca picturile și versurile mele, să ajungă la cât mai mulți iubitori de Artă. Registrul naturii este pitoresc iar eu pictez în momente deosebite de stare de bine, dar nu numai. Atunci pictura devine terapie pentru suflet. 
L.O. Ce își dorește Claudia Miron pe viitor?
C.M. Să creez mai mult, să expun cât mai mult, să călătoresc, să explorez noi spații care să mă inspire și da, îmi doresc un atelier spațios cu o ambianță minunată, pentru a crea, frumos. Eu am cochetat mereu cu designul vestimentar și hand-made și azi încă o mai fac. Copiii de asemenea mă inspiră și alături de ei descopăr noi și noi orizonturi. Copiii pe care îi îndrum, în dezvoltarea pasiunii pentru artă, sunt atenți, receptivi și talentați și eu mă bucur, de lucrările lor deosebite.
L.O. A fost o întâlnire minunată. Am desenat împreună cu tine, în lumea fascinantă a picturii. Știu că vom mai vorbi. Ce gânduri are artistul Claudia Miron, la sfârșit de an? De ce nu ți-ai băut cafeaua? Râde tare! Mister…
C.M. Vreau să mulțumesc familiei mele și tuturor celor care m-au încurajat mereu și m-au sprijinit în realizarea creațiilor și viselor mele. Vă transmit de asemenea tuturor, gânduri de bine și în noul an să avem cu toții realizări minunate.
Seară de iarnă
Aduc feerie în poveste,
La fereastră arde-n ceainic
Un dor nestins.
Ne-am întâlnit
Într-o frumusețe firească.
Eu îți ofer apă vie,
Tu îmi cuprinzi mâinile
în bucuria prezentului.
Depănăm vise alese
Ce se oglindesc
În fereastra sufletului.
