Fotbalul românesc ascunde povești fabuloase, iar una dintre cele mai frumoase pagini a fost scrisă pe 12 noiembrie 1961. Atunci, o echipă mică din Divizia B, Arieșul Turda, reușea imposibilul: câștiga Cupa României împotriva colosului Rapid București. Ultimul supraviețuitor al acelei “Generații de Aur”, profesorul Ioan Onacă, a rememorat acele clipe magice într-un interviu de colecție la emisiunea “Poveștile lu’ Pilu” de la TVR Cluj.
De la copilul desculț din Iacobeni, la eroul de pe “Republicii”
Povestea lui Ioan Onacă începe modest, în 1936, în satul Iacobeni, comuna Ceanu Mare. Cel mai mic dintre cei cinci frați, a crescut într-o familie de țărani gospodari, sub mâna de fier a mamei Victoria, o femeie care muncea de la 4 dimineața până la miezul nopții.
“Nici măcar părinții mei nu s-au întâlnit” când a început, de fapt, destinul acestei echipe, glumește domnul Onacă. Drumul său spre fotbal a început odată cu mutarea la școală în Turda, pentru a scăpa de colectivizarea forțată de la sat. Aici a văzut prima minge de fotbal adevărată și a fost remarcat de Nicola Aurel, portarul lui “U” Cluj.
Drumul spre finală: “David” contra a trei “Goliați”
Sezonul 1960-1961 a fost unul de poveste. Arieșul Turda, echipă de ligă secundă, a eliminat pe rând forțele primei divizii:
- 2-0 cu Corvinul Hunedoara;
- 2-1 cu Poli Timișoara (după prelungiri dramatice la Oradea);
- 3-0 în semifinală cu “Bătrâna Doamnă”, UTA Arad.
“Dacă nu ești puternic, nu ai nici noroc”, spune Ioan Onacă, amintindu-și cum echipa a marcat 9 goluri și a primit doar două în drumul spre finală, deși pornea mereu cu șansa a doua.
“Secretul Ciocolatei” și tactica genială a lui Ștefan Wetzer
Finala cu Rapid București s-a jucat pe stadionul Republicii. Giuleștenii erau atât de siguri de victorie încât Titus Ozon declara arogant înainte de meci: “Ce e un meci cu Arieșul? Îi batem și gata!”. Mai mult, rapidiștii veniseră cu tricouri curate, speciale, pregătite deja pentru poza de învingători.
Însă Arieșul avea un as în mânecă: antrenorul Ștefan Wetzer. Domnul Onacă a dezvăluit o poveste inedită dinaintea finalei, cunoscută drept “momentul ciocolatei”:
Pentru a detensiona atmosfera, Wetzer i-a trimis pe cei doi portari, Vasile Suciu și Arghișan, să cumpere ciocolată de la cofetăria hotelului. În lipsa lor, antrenorul a supus la vot în vestiar cine ar trebui să apere. Deși Arghișan fusese titular tot sezonul, echipa l-a ales pe Vasile Suciu. Intuiția colectivă a fost genială: Suciu a făcut meciul vieții.
Finala: “Fugim până murim!”
Meciul a început prost pentru turdeni, cu golul lui Naie Georgescu în minutul 24. La pauză, Wetzer le-a spus simplu: “Nu sunt mai buni ca voi. Mai este un pas. În fotbal nu se știe, trebuie să munciți 90 de minute”. Deviza echipei a fost una cutremurătoare: “Fugim până murim!”.
Și au alergat. Arieșul a întors soarta partidei prin “dubla” eroului Băluțiu (minutele 50 și 51), câștigând cu 2-1. La final, căpitanul Rapidului, Macri, a recunoscut fair-play supremația ardelenilor.
Întoarcerea acasă: Parfum, politică și o gară plină ochi
Întoarcerea la Turda a fost demnă de un film. Trenul a ajuns la 5 dimineața, dar gara din Câmpia Turzii era plină ochi de oameni. Ioan Onacă își amintește cu umor cum o fată l-a parfumat în exces de bucurie, făcându-i rău fizic, dar și replica memorabilă a antrenorului Wetzer în fața prim-secretarului de partid. Când activistul le-a cerut promovarea în Divizia A, Wetzer a răspuns: “Dacă ne ajută Dumnezeu… și Partidul!”.
O lecție de viață
Astăzi, Ioan Onacă privește în urmă cu seninătate și o filozofie de viață pe care ne-o transmite tuturor: “Dacă ai o problemă și nu o poți rezolva, zâmbește. Dacă o poți rezolva, zâmbește încontinuu!”.
Arieșul Turda rămâne în istorie nu doar ca o câștigătoare de Cupă, ci ca dovada vie că, prin muncă, unitate și puțină “nebunie”, buturuga mică poate răsturna oricând carul mare.
Acest articol a fost realizat pe baza informațiilor din emisiunea “Poveștile lu’ Pilu” (TVR Cluj), edițiile din ianuarie 2026.
