Tragedie pe o autostradă din Bulgaria: cel puțin 12 persoane au murit, 86 de mașini au fost implicate. Un român, printre răniți
Comunitatea juridică și universitară din Cluj-Napoca este în doliu după moartea avocatului și conferențiarului universitar Marius Liviu Harosa. Cadru didactic la Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai și avocat cu o carieră de aproape trei decenii, acesta s-a implicat inclusiv în demersurile juridice pentru protejarea Roșiei Montane.
Vestea dispariției sale a provocat emoție în rândul colegilor, studenților și al celor care l-au cunoscut de-a lungul activității sale profesionale și academice.
Marius Harosa a îmbinat avocatura cu învățământul universitar și cercetarea juridică. A fost membru al Baroului Cluj și avocat asociat coordonator al societății Harosa și Asociații.
Șef de promoție la Drept și conferențiar la UBB
Marius Harosa a absolvit Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai în anul 1997, ca șef de promoție. În 2008 a obținut titlul de doctor în drept, iar pregătirea sa a inclus o specializare la Academia de Drept Internațional de la Haga și activități de cercetare în instituții academice din Franța.
La Facultatea de Drept a UBB, a predat discipline precum drept civil, drepturi reale și drept canonic, contribuind la formarea generațiilor de studenți și la cercetarea în domeniul juridic.
Implicat în procesele privind Roșia Montană
În paralel cu activitatea universitară, Marius Harosa a profesat ca avocat în Cluj-Napoca și s-a implicat în litigii din domeniul dreptului civil, al proprietății și al protecției mediului.
Numele său este legat și de demersurile juridice privind Roșia Montană. Avocatul a reprezentat asociații ale localnicilor și organizații neguvernamentale în procese privind acte administrative emise în favoarea proiectului minier.
Premii pentru activitatea științifică
Activitatea sa de cercetare a fost recunoscută prin distincții acordate de instituții juridice și academice din România.
În 2011, Marius Harosa a primit Premiul Uniunii Juriștilor din România, iar în 2013 a fost recompensat cu Premiul Academiei Române „Andrei Rădulescu”, pentru lucrarea „Bunurile temporale ale Bisericii. Regimul juridic al bunurilor aparținând cultelor religioase”.
Dispariția sa lasă în urmă o carieră dedicată dreptului, atât în sala de curs, cât și în activitatea de avocat, precum și o pierdere pentru comunitatea universitară și juridică din Cluj.
