În spatele proiectelor care schimbă comunități și a zâmbetului cald cu care cucerește scenele, Adriana Mocan – cunoscută de mulți drept „fata care mută munții” din Turda – ascunde o bătălie colosală, purtată zi de zi cu propriul corp. Într-o confesiune extrem de rară și emoționantă, tânăra a vorbit deschis despre diagnosticul care i-a schimbat viața, scleroza multiplă, și despre parcursul dureros, dar eliberator, spre acceptarea de sine.
Este o poveste despre vulnerabilitate, despre momentele în care propriul trup îți devine cel mai dur adversar, dar și despre puterea incredibilă de a te ridica atunci când medicina îți dă puține șanse.
„Relația cu propriul corp devine complicată”
Scleroza multiplă este o afecțiune imprevizibilă, iar Adriana a simțit pe propria piele ce înseamnă să pierzi controlul asupra lucrurilor care par banale pentru un om sănătos.
„Ani la rând mi-am privit corpul mai ales prin ceea ce nu mai putea face. Prin picioarele care nu mai răspundeau. Prin echilibrul care mă trăda. Prin mâinile care refuzau să se miște. Prin oboseala care îmi schimba planurile înainte să apuc eu să le schimb”, mărturisește Adriana Mocan.
Trăind cu acest diagnostic, tânăra explică faptul că ajungi să locuiești într-un corp pe care nu te mai poți baza întotdeauna. Îl antrenezi, îi ceri să recupereze, iar uneori primești înapoi doar tăcere, oboseală sau o nouă limită impusă. Chiar și după ani de luptă, recunoaște că uneori cade în capcana autocriticii, privindu-se cu nemulțumire prin prisma kilogramelor în plus sau a hainelor care nu se mai așază așa cum își dorește, uitând sacrificiile enorme pe care acest corp le-a făcut pentru ea.
Mina – ancora care readuce recunoștința
Cea care o readuce de fiecare dată în prezent și o învață adevărata lecție a iubirii necondiționate este fiica sa, Mina.
„La felul în care vine lângă mine și se așază, fără ezitare, în brațele mele. Pentru ea, corpul meu nu este o colecție de imperfecțiuni. Este locul în care se simte în siguranță”, spune Adriana. Brațele care uneori au tremurat sau picioarele care au refuzat să meargă reprezintă pentru micuță cel mai sigur refugiu din lume.
Tratamentul dur de la Moscova și refuzul de a renunța
Privind în urmă, parcursul Adrianei Mocan este de-a dreptul cinematografic. Corpul pe care uneori îl critică este același care a purtat-o în mijlocul unei pandemii globale tocmai la Moscova, pentru a urma un tratament extrem de agresiv: chimioterapie și transplant de celule stem.
A fost un parcurs marcat de:
Paralizie și episoade severe de recădere
Scaun rulant și luni lungi de spitalizare
Reînvățarea funcțiilor de bază: de la a sta în picioare și a-și găsi echilibrul, până la gesturi simple precum ținerea unui pix, a unui pahar sau a unei farfurii.
De șase ani, indiferent că este o zi bună sau una în care oboseala o copleșește înainte de a începe, Adriana este prezentă la sala de sport. Se antrenează nu din orgoliu, ci pentru supraviețuire și autonomie.
„Nu mai vreau să pornesc din rușine sau nemulțumire”
Astăzi, dincolo de diagnostice, Adriana Mocan este o voce puternică în comunitate. Urcă pe scene, construiește proiecte de impact, își crește copilul și refuză să fie definită doar de boala sa.
Mesajul ei final este un manifest pentru noi toți, cei care ne certăm corpul pentru imperfecțiuni estetice, uitând cât de mult muncește acesta pentru a ne ține în viață:
„Vreau în continuare să fiu mai sănătoasă, mai puternică, mai stabilă. Doar că nu mai vreau să pornesc spre toate acestea din rușine sau nemulțumire. Corpul meu a dus deja destule lupte. Și eu una dintre ele.”
Adriana Mocan demonstrează, încă o dată, că adevărata putere nu stă în absența slăbiciunilor, ci în capacitatea de a le accepta și de a merge mai departe, mutând munții din loc, pas cu pas.
Descoperă mai multe la TurdaNews
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
