La 70 de ani şi având tije care-i susţin bazinul, ciobanul Nicolae Dan, din Turda, urcă dealul cu o energie la care nu te aştepţi, ca să caute crengi pe care să le transforme apoi în toiege pentru confraţii săi ciobani, scrie Adevărul.
”Are 70 de ani, patru copii, nouă nepoţi şi şapte strănepoţi. Unii în ţară, alţii în Spania. Părul alb şi mersul îi trădează anii, pentru că trăsăturile feţei, albastrul senin al ochilor şi energia pe care o are nu zic nimic de vârsta sa. Spune că nu poate să lase să treacă nicio zi fără să nu trebăluiască pe lângă casă. Asta în condiţiile în care bazinul său e susţinut de tije metalice. I se măcinau oasele, nu mai ştie numele bolii, doar că medicii l-au operat, i-au pus acele tije şi acum poate merge”, așa îl descrie publicația citată pe turdeanul care confecționează toiege pentru ciobani. Însă, ”operele” lui ajung și la ”mulți domni, care le pun ornament la ei acasă”.
”Văzând că nu munceşte degeaba, că botele îi aduc cam 20-30 de lei fiecare bucată, s-a tot dus la pădure, a căutat corn pentru toiege – cornul e un arbust care creşte între 5 şi 12 metri, cu scoarţa de culoarea castanei – şi l-a adus acasă. „Le aleg, că nu le găseşti oble (n.r. – drepte), vin cu ele acasă, mă duc unde găsesc lemn de foc, fac foc mare, le călesc de coaja de pe ele, le călesc bine, le oblesc (n.r. – le îndrept), le las să se răcească, ca să rămâie drepte, apoi le las o lună-două ca să se uşte (n.r. – să se usuce)“, explică bătrânul. După ce le dă jos coaja pe care au căpătat-o, le face modele cu nişte unelte din fier pe care şi le-a confecţionat singur cu flexul. (…)
După ce le fac formele, dau cu unsoare de porc, apoi cu cărbune negru de fum, din nou cu unsoare, apoi le şterg cu cârpa şi după ce uscă bine, le dau cu un pic de sticlă (n.r. – cu o sticlă spartă, ca să capete luciu), apoi cu şmirghel şi iar cu unsoare. Unsoarea nu lasă apa să intre în ele, să crape lemnul“, continuă el explicaţiile de pe bote sunt frunze de stejar, pe care şi le-a desenat pe foi de caiete de clasă primară”, mai scrie sursa citată.
