Unul dintre simbolurile Turzii este Fabrica de Sticlă, fabrică care acum practic nu mai există, fiind falimentată. Mai există doar clădirea care și aceasta se află în stadiu de degradare.
Fabrica de Sticlă din Turda
Fabrica a fost înființată în anul 1921 (sub numele de „Fabrica de Sticlărie S.A.”) prin aportul mai multi acționari, dintre care cel mai important a fost „Banca Centrală pentru Industrie și Comerț” din Cluj care deținea 75% din acțiuni.
Construcția a durat un an și a început cu defrișarea terenului oferit de Simon Mendel, mare proprietar de pământ și patronul Fabricii de Bere Turda. La început, fabrica avea un cuptor de topit sticlă, dar după 3 ani se mai construiesc 2 cuptoare.
În condițiile concrete de atunci, în care muncitorii calificați lipseau, aceștia au fost aduși din alte țări: Germania, Polonia, Italia, Cehoslovacia. În continuare s-a recurs la sistemul calificării direct la locul de muncă, cu forțe autohtone de muncă. Fiecare muncitor sticlar primea o anumită sumă de bani pentru tânărul pe care reușea să-l învețe meserie.
Ulterior a fost întemeiată o școală profesională unde tinerii din zona Turzii erau pregătiți pentru Fabrica de Sticlă. În anul 1929, la „Sticla” Turda lucrau între 500 și 600 de angajați. Directorul fabricii era Grigore Bozdog, originar din zona Turzii. Acesta a construit „colonia” Fabricii de Sticlă, pe malul Arieșului. Aceasta cuprindea locuințe muncitorești, magazin, club și teren de sport.nello construct
- Citește și: Vă amintiți de celebrele „brisfere”? Erau obiecte unicat care se realizau la Fabrica de Sticlă Turda!
În prezent, fabrica este doar o amintire. Din câte se știe la ora actuală, activele si terenul au fost cumparate de cineva din Bucuresti, care probabil va dărâma, va vinde pe bucăți sau va dezvolta în această zonă un parc industrial.
Amintiri turdene. Fabrica de Sticlă în 2009
Pe Facebook a apărut un material video cu câțiva muncitori de la Fabrica de Sticlă din 2009, un video ce îți trezește amintirea unui important simbol al orașului, dar și regretul că acum mai există decât clădirea. Și aceea aflată într-o stare avansată de degradare.
În vremurile bune, înainte de 1989, aici lucrau câteva mii de oameni.