Românii vor putea produce până la 200 de litri de țuică și pălincă fără accize. Legea a fost promulgată de Nicușor Dan
Conferințe internaționale, zboruri și proiecte ambițioase, dar și tratamente, recuperare și dureri pe care ceilalți nu le văd. Pentru Adriana Mocan, din Turda, aceste realități coexistă. Diagnosticul de scleroză multiplă face parte din viața sa, alături de responsabilitățile profesionale, de ambiție și de nevoia de a-și respecta propriile limite.
În spatele participării la un eveniment, al unui discurs pe scenă sau al unei deplasări se află o organizare atentă. Energia trebuie dozată, perioadele de recuperare trebuie luate în calcul, iar planurile pot avea nevoie de ajustări. Este partea mai puțin vizibilă a unei vieți în care activitatea profesională continuă în paralel cu îngrijirea sănătății.
Adriana Mocan vorbește despre această experiență fără să transforme tratamentul într-un act de eroism sau munca într-o dovadă de miracol.
„Nu-mi las scleroza multiplă la garderobă când urc pe scenă. Și nici ambiția la recepția spitalului”, spune ea. „Nu e nimic eroic în faptul că îmi fac tratamentul. E parte din grija pentru sănătatea mea. Așa cum nu e nimic miraculos în faptul că vorbesc pe scenă. E munca mea, pasiunea mea, ceea ce am de spus.”
Viața cu scleroză multiplă: ce nu se vede între două evenimente
Pentru Adriana, diagnosticul nu a însemnat renunțarea la proiecte sau abandonarea identității profesionale. A adăugat însă un nivel de complexitate fiecărei alegeri.
O călătorie presupune și evaluarea resurselor de energie. Un program încărcat trebuie să lase loc tratamentului și odihnei. Entuziasmul pentru un proiect coexistă cu zilele în care corpul cere o pauză.
De aceea, contrastul dintre apariția la un eveniment și prezența în spital spune doar o parte din poveste. Între aceste momente se află decizii pe care publicul nu le vede: cât poate susține într-o zi, când trebuie să se oprească și ce poate reprograma.
În experiența sa, continuarea activității presupune și acceptarea acestor limite. Zilele de recuperare fac parte din același parcurs ca discursurile, deplasările și responsabilitățile profesionale.
De la „dar” la „și”: ambiția și tratamentul în aceeași viață
Mesajul Adrianei Mocan pornește de la o schimbare de perspectivă: înlocuirea opoziției dintre boală și aspirații cu recunoașterea faptului că ele pot exista împreună.
„Construiesc. ȘI obosesc.
Călătoresc. ȘI mă opresc.
Fac planuri mari. ȘI merg la tratament.
Trăiesc. ȘI am scleroză multiplă.”
Aceste formulări lasă loc atât proiectelor, cât și vulnerabilității. Oboseala nu șterge munca depusă, iar nevoia unei pauze nu anulează dorința de implicare.
Povestea Adrianei este una personală, nu un standard pe care alte persoane cu același diagnostic ar trebui să îl atingă. Ea vorbește despre propriul mod de a-și continua viața: cu tratamente, cu ajustări și cu ambiții care rămân importante. Pe scenă și în zilele de recuperare, toate aceste experiențe îi aparțin.
- Citește și: Turda, chemată la mobilizare pentru copii și seniori. Miza „Carnavalului Faptelor Bune” de la Sun Garden
