Șapte luni pentru o mențiune? Două proiecte AUR, blocate înainte de vot în Consiliul Local Câmpia Turzii

Două proiecte inițiate de consilierii AUR Câmpia Turzii nu au ajuns nici până acum pe ordinea de zi a Consiliului Local, deși unul ar fi fost depus în urmă cu șapte luni, iar celălalt în urmă cu două luni. Explicația primită recent de consilierul Marian Morar: documentele nu ar preciza dacă viitoarele hotărâri au caracter normativ sau individual. Disputa ridică însă o întrebare mai serioasă decât schimbul de replici care a făcut sala să râdă: permite legea ca proiectele să rămână luni întregi în circuitul administrativ?

Subiectul a fost ridicat joi, 24 septembrie, la punctul „Diverse” al ședinței ordinare a Consiliului Local Câmpia Turzii.

Consilierul local Marian Morar, reprezentant AUR, a reclamat faptul că două proiecte de hotărâre inițiate de formațiunea sa nu au fost încă introduse pe ordinea de zi. Potrivit acestuia, primul proiect a fost depus în urmă cu aproximativ șapte luni, iar cel de-al doilea în urmă cu două luni.

Proiectele vizează acordarea unor reduceri la impozitele datorate de persoane defavorizate și punerea în discuție a unor eventuale compensații pentru disconfortul fonic produs de activitatea aeronavelor de la Baza 71 Aeriană Câmpia Turzii.

Explicația primită după luni de așteptare

Marian Morar a afirmat că a primit recent un răspuns din partea secretarului general al municipiului, Nicolae Ștefan, potrivit căruia proiectele nu ar fi întocmite corespunzător deoarece inițiatorul nu a menționat dacă acestea au caracter normativ sau individual.

„Eu n-am specificat dacă proiectul are caracter normativ sau individual”, a spus consilierul AUR, întrebând cine trebuie să asigure legalitatea proiectelor de hotărâre.

Nicolae Ștefan a susținut că omisiunea este una importantă și că procedura diferă în funcție de natura actului administrativ.

„Secretarul poate să sprijine, nu să redacteze proiectul de hotărâre. Nu ați discutat cu mine”, i-a reproșat acesta consilierului.

Morar a răspuns că va merge să discute direct cu secretarul general: „Vă promit că o să vă vizitez, dacă asta e singura problemă. După șapte luni, poate intră pe ordinea de zi”.

Întrebat cine stabilește, în final, dacă un proiect are caracter normativ sau individual, secretarul general a indicat „specialiștii din Primărie”. Tocmai aici apare însă întrebarea administrativă esențială: dacă stabilirea încadrării presupunea implicarea aparatului de specialitate, de ce situația nu a fost lămurită într-un termen rezonabil?

Schimbul de replici s-a încheiat într-o notă involuntar comică.

„Nu m-ați satisfăcut”, a spus Marian Morar.

„Nici nu vreau să vă satisfac!”, a răspuns Nicolae Ștefan, moment în care sala a izbucnit în râs.

Dincolo de formularea care a stârnit amuzamentul celor prezenți, rămâne problema celor două proiecte care nu au ajuns în fața consilierilor pentru a fi dezbătute, amendate, aprobate sau respinse.

Ce spune Codul administrativ

Codul administrativ îi recunoaște expres oricărui consilier local dreptul de a iniția proiecte de hotărâre. Elaborarea documentelor revine inițiatorului, dar se realizează cu sprijinul secretarului general și al compartimentelor de specialitate, regulă reluată și în modelul oficial al regulamentului de funcționare a consiliilor locale.

Prin urmare, observația secretarului general că nu are obligația de a redacta proiectul în locul inițiatorului are un suport legal. Inițiatorul trebuie să prezinte proiectul, referatul de aprobare și documentele de motivare necesare.

Rolul administrației nu se oprește însă la constatarea unei greșeli. Articolul 136 din Codul administrativ prevede că proiectele înregistrate trebuie transmise de secretarul general compartimentelor de resort, pentru întocmirea rapoartelor de specialitate, și comisiilor Consiliului Local, pentru avizare. Primarul și secretarul general stabilesc împreună compartimentele și comisiile cărora le sunt trimise documentele.

În cazul ședințelor ordinare, rapoartele și avizele trebuie întocmite în termenul stabilit la transmiterea proiectului, dar nu mai târziu de 30 de zile de la înregistrarea proiectului propus pentru includerea pe ordinea de zi. Mai mult, articolul 135 alineatul 2 stabilește că înscrierea pe proiectul ordinii de zi este obligatorie atunci când documentația îndeplinește condițiile prevăzute de lege. Codul administrativ – articolele 135 și 136

Această regulă nu înseamnă automat că orice proiect trebuie supus votului în cel mult 30 de zile. Termenul privește rapoartele și avizele necesare, iar un document incomplet poate fi restituit pentru corectare. Codul administrativ nu oferă însă un temei evident pentru păstrarea unui proiect într-o zonă de incertitudine timp de șapte luni, fără ca inițiatorului să-i fie comunicate prompt și complet deficiențele care împiedică continuarea procedurii.

Este obligatorie menționarea caracterului normativ sau individual?

Distincția este importantă juridic.

O hotărâre cu caracter normativ stabilește reguli generale și impersonale, aplicabile unui număr nedeterminat de persoane sau unor situații care se pot repeta. Un act individual produce efecte față de persoane ori situații determinate.

Încadrarea influențează procedura. Proiectele normative intră, de regulă, sub incidența Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională și trebuie aduse la cunoștința publicului înainte de adoptare. Legea prevede publicarea anunțului cu cel puțin 30 de zile lucrătoare înainte de supunerea proiectului spre avizare. Legea transparenței decizionale nr. 52/2003

În plus, hotărârile normative produc efecte după aducerea la cunoștința publică, în timp ce actele individuale produc efecte prin comunicarea către destinatari.

Este, așadar, justificat ca natura actului să fie clarificată înainte de parcurgerea procedurii. Totuși, Codul administrativ nu enumeră simpla bifare sau înscriere a expresiei „normativ” ori „individual” printre documentele indispensabile prevăzute de articolul 136 alineatul 8. O asemenea obligație formală ar putea exista în regulamentul metodologic propriu al Consiliului Local Câmpia Turzii, document care trebuie verificat împreună cu forma exactă a proiectelor depuse.

În lipsa unei prevederi locale exprese, ceea ce contează juridic este conținutul proiectului și efectele pe care acesta le-ar produce, nu doar eticheta aplicată de inițiator.

După obiectul descris, un proiect care stabilește criterii generale pentru acordarea unor reduceri fiscale persoanelor defavorizate ar avea, cel mai probabil, caracter normativ. Aceeași concluzie ar putea fi valabilă pentru o schemă generală de compensații legată de zgomotul aeronavelor. Încadrarea definitivă nu poate fi făcută însă fără consultarea textelor integrale și a beneficiarilor indicați în acestea.

Cine răspunde de legalitate

Întrebarea „cine asigură legalitatea?” nu are un singur răspuns.

Inițiatorul răspunde de redactarea și motivarea propunerii. Compartimentele Primăriei întocmesc rapoartele de specialitate. Comisiile Consiliului Local emit avize consultative. Secretarul general avizează proiectele și, după adoptare, contrasemnează hotărârile pentru legalitate. Codul administrativ îi atribuie expres secretarului general rolul de a asigura respectarea principiului legalității și de a gestiona procedurile dintre primar și Consiliul Local. Atribuțiile secretarului general – articolele 242 și 243

Hotărârile adoptate sunt ulterior supuse controlului de legalitate exercitat de prefect și pot fi verificate definitiv de instanța de contencios administrativ.

Așadar, secretarul general nu trebuie să redacteze în locul consilierului, dar nici circuitul administrativ nu este exclusiv în sarcina inițiatorului. Legea vorbește despre un mecanism în care inițiatorul, secretarul general și compartimentele de specialitate au obligații distincte și complementare.

Șapte luni reprezintă o problemă de procedură și transparență

Pe baza informațiilor disponibile nu se poate afirma categoric că întârzierea este ilegală. Pentru o asemenea concluzie trebuie văzute proiectele, referatele de aprobare, numerele și datele de înregistrare, corespondența dintre inițiator și Primărie, eventualele solicitări de completare și traseul documentelor către compartimente și comisii.

Durata de șapte luni ridică însă o problemă legitimă de transparență administrativă. Municipalitatea ar trebui să explice public:

• când au fost înregistrate cele două proiecte;
• ce documente lipseau la momentul depunerii;
• când i-au fost comunicate inițiatorului deficiențele;
• dacă proiectele au fost trimise compartimentelor și comisiilor competente;
• ce termene au fost stabilite pentru rapoarte și avize;
• în baza cărei prevederi exacte este obligatorie indicarea expresă a caracterului normativ sau individual;
• în ce stadiu se află în prezent fiecare proiect.

Consiliul Local nu este obligat să adopte propunerile AUR. Majoritatea poate să le aprobe, să le modifice sau să le respingă prin vot. Buna funcționare a administrației presupune însă ca proiectele corect depuse să ajungă în circuitul prevăzut de lege, iar eventualele lipsuri să fie comunicate clar și fără întârzieri nejustificate.

În caz contrar, dezbaterea democratică riscă să fie înlocuită de un blocaj procedural în care proiectele nu sunt nici acceptate, nici respinse, ci rămân pur și simplu în așteptare.

Iar după șapte luni, întrebarea nu mai este doar dacă pe document lipsea o mențiune. Întrebarea este de ce a fost nevoie de atât de mult timp pentru ca această lipsă să fie invocată și cine avea obligația să pună mecanismul administrativ în mișcare.