”Dragoş Bucur a găsit al doilea câştigător într-o bucătărie specială din Ardeal, unde aromele se îmbină perfect cu dragostea de a găti. Conceptul „Slow Food” promovează mâncarea cu dichis, făcută pe îndelete. O femeie din Turda, bucătar de profesie, găteşte după regulile „Slow Food” de zece ani. Le arătă şi oamenilor din jur cum să pună mereu pe masă bucate gustoase şi sănătoase”, se precizează pe siteul campaniei ”Cinstim binele”.
„Pentru că ne place mult iniţiativa ta de bine, Slow Food Turda, dă-mi voie să-ţi ofer acest cec. Este o finanţare de zece mii de euro pe care tu îi poţi folosi să-ţi susţii proiectul”, a spus Dragoș Bucur, mesagerul campaniei „Cinstim binele”.
„Eu şi echipa mea lucrăm pe bază de voluntariat, eu sunt full time, asta e viaţa mea. Încercam să-i învăţăm să aprecieze ce au la ei în comunitate. Produsele au poveşti în spate, au oameni, animale, mediu înconjurător. O să dezvoltăm un centru comunitar gastronomic. Ne trebuie echipamente ca să învăţăm, o să organizăm cursurile.”, a spus Marta Pozsonyi, de la Asociația Slow Food Turda.
Marta Pozsonyi a reușit să câștige acest premiu după ce s-a înscris cu un ”Proiect de educație pentru o alimentație sănătoasă”.
Vezi mai jos video de la Pro TV:
Cu ce a reușit Marta să-i convingă pe cei care i-au acordat finanțarea de 10.000 de euro?
Iată mai jos prezentarea proiectului:
”Sunt Marta Pozsonyi, am 41 de ani, sunt mama a trei copii si locuim la Turda. Sunt bucatar de meserie dar cred ca activitatea mea merge mult mai departe de aceasta denumire. Sunt pasionata de mancarea buna, sunt activista, sunt educator culinar, sunt un gastronom inca la inceput de drum pentru ca pe langa a prepara si a pune in farfurie o mancare ma preocupa tot ce inseamna sistemul de hrana, de la productie, de la oamenii care produc aceasta mancare pana la responsabilitatea in ceea ce priveste risipa alimentara, sau de ce nu mai departe pana la a invata despre sortimente de branzeturi, despre vinuri, despre lumea animalelor care ne furnizeaza aceasta hrana, despre mediul inconjurator pe care trebuie sa il protejam daca luam in considerare ca si viitoarele generatii vor avea nevoie de hrana si de un mediu curat.
De ce si cum am ajuns pe acest drum? Inainte de a o lua pe cont propriu, intre anii 2005 si 2008 am activat in cadrul unui ONG turdean, care punea mare accent pe oameni in diferite domenii. Asa am ajuns sa colaborez cu producatori agricoli si consumatori, sa organizez evenimente care aveau in centru mancarea si gastronomia locala in general. Lucrez cu copii de aproape 10 ani, ii invat despre alimente, despre hrana, despre sistemul de hrana, despre combinatii si potriviri ale mancarurilor si ingredientelor si de multe ori invatam impreuna despre hrana sanatoasa, buna, curata si corect pretuita de catre consumatori si respectul fata de producatori, ceea ce coincide cu filozofia miscarii Slow Food din care fac parte de la inceputurile ei in Romania, de mai bine de 10 ani.
Obiectivul principal al miscarii este pastrarea traditiilor culinare in fiecare regiune si incurajarea practicarii agriculturii specific fiecarui ecosistem, de asemenea incurajarea dezvoltarii micilor afaceri locale precum si a cooperarii. Inceputul a fost oarecum anevoios, pentru ca multi nu credeau in acest tip de educatie. Mi s-a spus ca doar vreau sa ma joc cu copii, nicidecum nu vedeau importanta acestui gen de educatie, cea alimentara, asa cum este normal intr-o tara civilizata si asa cum functioneaza foarte bine in multe tari dezvoltate. Am inceput cu gradinile scolare proiectul s-a numit Viata in gradina verde, prin care copiii au invatat cum se produce hrana, cum devine dintr-o semanta rosia rosie, cum cresc si se dezvolta legumele prin ingrijire astfel devenind hrana, au invatat despre plantele aromatice, despre semintele traditionale, despre grupele de legume si fructe, despre cereale, despre compost, despre importanta albinelor pentru biodiversitate, despre procesul de productie al branzei de la animalele din camp pana la inchegatul laptelui si la finalizarea produsului.
Pe langa importanta educatiei copiilor o foarte mare importanta a avut-o implicarea si colaborarea cu comunitatile din mediul urban si rural care ne-au furnizat seminte traditionale pentru gradinile noastre precum si know how ul necesar, colaborarile cu institutiile scolare, municipalitatea locala si membri ai comunitatii locale. Din pacate proiectul s-a oprit dupa cativa ani, in momentul in care noi am trecut la un alt nivel, cu alte proiecte. Dupa un an am inceput organizarea taberei de gastronomie pentru copii, denumita Vara gastronomica, in care luam copiii din mediul lor de zi cu zi si ii duceam intr-un cu totul alt mediu (mai exact la munte) unde timp de o saptamana invatam sa ne pregatim fiecare masa a zilei, am invatat cum se prelucreaza laptele pentru a deveni branza, cum sa facem paste si paine, am invatat despre biodiversitate, despre albine, despre elemente de baza in nutritie, culegeam fructe si le procesam sau povesteam cu comunitatea locala seara, la focul de tabara in timp ce preparam mancaruri la ceaun.
Intre timp am absolvit si un curs de bucatar ca sa am “acoperire” in fata autoritatilor, in ceea ce fac, nu ca asta ar justifica cunostintele sau priceperea sau indemanarea, pentru ca eu cred cu tarie ca pasiunea pentru ceva si experienta face cu mult mai mult dacat o bucata de hartie doveditoare. De pe atunci am inceput si activitatile in scoli, cu un program de educatie a gustului, prin care invatam copii ce inseamna sa percepi mancarea cu simturile si sa iti descoperi astfel gusturile. Dupa vre-o 2 ani a urmat un mare proiect, YES FOOD (Young Europeans for Sustainable Food) prin care am reusit sa aducem la Turda 140 de tineri din 16 tari pentru a discuta si dezbate timp de o saptamana tema sistemului alimentar in Europa. Au urmat ani de zile de activitati in scoli, in gradinite, in cadrul evenimentelor publice (mai mari si mai mici), insa resursele financiare s-au gasit foarte greu si de cele mai multe ori ne autofinantam din surse propri (de multe ori din resursele familiei). In anul 2017 am adunat toate temele intr-un proiect complex, EduKitchen, programul de educatie alimentara fiind implementat prin cooperare in mai multe institutii de invatamant din tara cu implicarea mai multor ONG-uri, in orasele Turda, Campia Turzii, Cluj Napoca, Rascruci, Bontida, Iasi, Saschiz, Aiud. In tot acest timp, eu lucrand in regim full time exclusiv pe aceste proiecte, si eu si membrii echipei mele am lucrat si lucram pe baza de voluntariat.
Pasiunea pentru gastronomie, pentru mancare buna, pentru oameni si locuri o am de mult si prin munca mea doresc sa transmit asta viitoarelor generatii. Insa in toti acesti ani mi-am dat seama ca trebuie sa mergem si mai departe si sa indraznim sa “antrenam” gusturile si cunostintele adultilor, a parintilor, a tinerilor sau a oamenilor cu mai multa experianta care ne pot invata atat de multe despre hrana. Tocmai din acest motiv vrem sa dezvoltam un program de training pentru adulti, ca ei la randul lor sa devina traineri, educatori in domeniul gastronomiei, a alimentatiei, acasa sau in viata de zi cu zi oriunde, prin amenajarea unui centru permanent de educatie gastronomica pentru adulti prin care ei sa isi poata invata, educa copiii sau cei tineri pot adopta o viata sanatoasa bazata pe alimente si alimentatie corecta si buna, pot sa isi descopere pasiunile pentru gatit, sa devina viitori furnizori de hrana in diferite feluri (producatori primari, catering, servicii de turism gastronomic si altele). Mai exact, vrem sa cream un spatiu utilat pentru cursuri, trainiguri, degustari in care membri comunitatii sa isi construiasca un viitor mai sanatos bazat pe detinerea de cunostinte din domeniul culinar. Totodata vom dezvolta un program pe tot parcursul anului, pe diferite nivele, incepator, mediu si avansat, invitand specialistii potriviti in ale gastronomiei si productiei de hrana.Vom aduce impreuna comunitatea si comunitatile din imprejurimi prin intalniri cu specialisti, bucatari, producatori, furnizori de hrana. Vom marca diferite moment din viata de zi cu zi, sarbatori, zile international ale apei, a alimentatiei, a oamenilor varstnici si altele. Vom invita pe tot parcursul anului specialisti si activisti din lumea ONGurilor, care pun accent pe educatia alimentara cu specializarile pe risipa alimentara, gestionarea deseurilor menajere, agricultura traditionala, procedee de productie si conservare a legumelor si fructelor sau sustenabilitate. De asemenea vom invita specialisti din domeniile istorie, economie, marketing ca bune practici si exemple din trecut si viitor in dezvoltarea de afaceri in domeniul culinar, mai exact pentru a invata cum sa isi creeze si sa isi gestioneze o afacere in acest domeniu.
Cu cei 10.000 de euro vom cumpara echipament pentru utilarea si amenajarea spatiului comunitar gastronomic, vom organiza cursuri si traininguri si vom realiza materialele de curs. Efectele pentru urmatorul an ar fi hrana mai buna preparata in familiile celor care participa la traininguri, copii si familii mai sanatoase, o comunitate care consuma responsabil, care este constienta de faptul ca doar impreuna ne putem dezvolta frumos si bine pentru un viitor mai bun. Efectele pe termen lung ar fi formarea unei comunitati mai sanatoase, o comunitate care poate sa se dezvolte si din punct de vedere economic prin gastronomie, prin productie si furnizare de hrana sau evenimente culinare in domeniul turismului, o mare oportunitate pentru orasul nostru datorita Salinei Turda care a devenit cel mai vizitat obiectiv turistic din tara.
Dupa primul an de functionare, prin programele de perfectionare si de calificare create centrul se va autosustine si va putea deservi intreaga zona Valea Ariesului si judetele limitrofe. Ce ma recomanda pentru aceasta finantare? Nu cred ca imi este greu sa scriu despre asta pentru ca mi se pare normal ceea ce fac eu pentru si impreuna cu comunitatea din care fac parte, consider ca este de datoria fiecaruia sa se implice, sa imbunatateasca, sa inoveze si sa implementeze pentru o schimbare dorita. Dedicatia mea in toti acesti ani a fost nelimitata, la fel este si acum. Am dovedit in nenumarate ori ca sunt in stare (impreuna cu echipa mea) sa concep, sa dezvolt si sa derulez proiecte inovative si cu utilitate majora pentru comunitate. Nu m-a descurajat niciodata lipsa sprijinului din partea factorilor de decizie, nici negativismul multor persoane din jurul meu, remarcile de genul “nu merge, nu e interes, nu va fi util” nu le-am luat in serios niciodata, am crezut in ceea ce fac, la fel si echipa mea, si am reusit intotdeauna sa ducem la bun sfarsit fiecare proiect sau idée conceputa impreuna. Multumesc pentru rabdarea cu care ati citit povestea mea (varianta scurta). Sa auzim de bine!”.