Frumoşii nebuni ai handbalului turdean

Turda are echipă în liga a II-a de handbal. O echipă care ani de zile a jucat în „deplasare”, din simplul motiv că în Turda… nu exista o sală corespunzătoare. Însă, dragostea pentru acest sport i-a determinat pe cei care joacă sub titulatura Potaissa Turda să se sacrifice, de multe ori peste limitele imaginaţiei multora dintre cei care nu-i cunosc.

Sunt o adevărată echipă. Pentru ei nu contează punctele, nu contează victoriile… Pentru ei contează doar jocul, şi atât! Plăcerea de a juca, dragostea pentru un artificiu tehnic în faţa unor adversari mult mai bine cotaţi, i-a alimentat săptămână de săptămână şi i-a determinat să continue tradiţia handbalului turdean. Chiar şi în exil…

„În vară, am vrut să renunţăm”

Ani de zile au jucat în deplasare. Mergeau la meciuri cu maşinile personale, iar jocurile considerate pe teren propriu le disputau la sala sporturilor din Cluj. Pentru că Turda nu avea o sală corespunzătoare. „În vară am dorit să renunţăm. Nu mai puteam! De 5 ani facem muncă în aceste condiţii, iar de 3 ani e curat masochism. N-avem echipament, n-avem mingi. Avem mingi de acum 4 ani, iar echipamentul cu care jucăm e singurul pe care-l avem şi e firesc să arate cum arată”, povesteşte Costel Sâsâeac, „sufletul” echipei de handbal.

Ce i-a determinat să continue? În primul rând, dragostea de handbal. În al doilea rând, „din respect pentru Puiu Vălean, care a făcut această echipă”, după cum spune chiar Sâsâeac.

Nu lăsaţi handbalul să moară!

Frumoşii nebuni ai handbalului turdean sunt extraordinari. Practic, echipa e formată din jucători care locuiesc în Sibiu, Oradea, Piatra Neamţ, Timişoara, Baia Mare sau Rm.Vâlcea şi care vin în dimineaţa jocului la meci. Doar 5 sunt localnici, get-beget: Vâtcă Constantin, Oroian Aurel, Sâsâeac Costel, Orosan Cristian, Vereş Ioan. „Ar trebui să se gândească cineva la viitorul acestui sport. Noi n-o să mai putem mult. Ar fi bine să se înfiinţeze o clasă de sport cu profil handbal la licelul Liviu Rebreanu (n.r. Chimie 1). Eventual s-o combine cu o clasă de rugby, că am văzut că au rezultate cei din Mihai Viteazu. În 4 ani, s-ar putea construi o echipă numai din localnici, iar noi le-am preda ştafeta”, povesteşte Costel Sâsâeac, entuziasmat.

Când vezi atâta entuziasm în ochii lui, nici nu-ţi închipui că joacă cu clavicula ruptă. Pentru că n-a avut vreme, încă, să meargă la operaţie, la Budapesta. Oricum, o va face pe banii lui…

Au probleme financiare

Echipa de handbal are probleme financiare. Costel Sâsâeac spune că au fost ajutaţi în acest sezon de municipalitate, care le-a dat 15.000 de lei pentru acest tur. Numai că mai sunt buni de două meciuri, iar ei mai au de disputat… zece! „Ar fi foarte bine dacă am putea primi măcar o indemnizaţie de efort, pentru că de prime sau alţi bani nu poate fi vorba”, spune Costel Sâsâeac.