EXCLUSIV. Dumitru Popa – „Expoziție de Artă în grădina mea” – Turda, 27 septembrie 2024 (VIDEO)

În după amiaza zilei de 27 septembrie 2024, a avut loc în Turda, în curtea și grădina artistului plastic Dumitru Popa, evenimentul ”Morala și Înțelepciunea biblică la întâlnirea cu Arta”.

Totul a pornit de la o idee a președintelui Casei Colecțiilor, Zoli Ionescu și de la o declarație a maestrului Dumitru Popa la ultimul vernisaj „Amprentele sufletului meu în această viață”, care a spus că ”suntem pe pământ pentru a învăța despre Iubire”. Cuvinte minunate din sufletul unui artist și convingerile acestuia la întâlnirea cu creația, cu desăvârșirea.

Întâlnirea a avut loc pe str. Liliacului, nr. 20, Turda.

Ce nume frumos pentru adresa unui artist! Încă de afară lucrări ale artistului Dumitru Popa, amestecate cu grijă, se arătau din iarba deasă și încă atât de verde. Am tăcut impresionată. Ochii au căutat mai departe. Am apăsat clanța și s-a deschis o lume cu totul nouă, plină de culoare și creație prezentă în curtea și grădina casei artistului. Nucul înalt, acolo parcă de multă vreme, căuta cerul albastru ca o lacrimă de peruzea și razele soarelui dansau printre frunzele lui. Muzica bună scruta liniștea și oameni frumoși urmăreau lucrările artistului Dumitru Popa. Pe gardul care înconjura grădina, străluceau în soare lucrări ale unui artist care crede în Iubire, în viață, în frumos, în culoare, în creație.

Piese textile de diferite culori se împleteau în tablouri și construcții de tot felul, nemaivăzute încă și împodobeau grădina.

În mijloc, mese pline cu bucate apetisante, după promisiunile făcute de invitatul special, Doctorul Iuliu Marcel Cărpinean, pentru acest eveniment. Într-un colț, o prietenă bună, din cei care îi susțin pe alții în demersurile lor, în dorința de a crea ceva frumos și astfel în slujba artei. Știți oamenii aceia pe care nu i-ai văzut niciodată și totuși pe care parcă îi știi dintotdeauna? Așa era Mihaela Todea, acolo, cu cel mai frumos zâmbet din lume. Prieteni frumoși, mâini întinse, sărutări pe obraz și soare. Atât de mult soare, ca și cum cerul îl trimisese să lumineze, să încălzească curtea plină. Am privit în jur și am călcat toată iarba grădinii pe rând cu ochii ațintiți pe lucrările impresionante.

Profesorul Ioan Bembea m-a bătut pe umăr și mi-a oferit o nucă din nucul bătrân. Am tresărit încântată. O nucă! Era un gest simplu dar atât de frumos! Am adus-o acasă ca o dovadă a unei după amieze minunate.

Se pregătea camera pentru filmat și microfonul și povestea s-a spus frumoasă și adevărată despre un artist și creația sa, despre întâlnirea culorii pe pânză și despre lecția și tema Iubirii.

Organizatorul și sufletul întâlnirii, președintele Casei Colecțiilor, Zoli Ionescu, a deschis evenimentul vorbind despre Dumitru Popa ca despre un om care a înțeles care este scopul vieții. Despre creația care îl desăvârșește. Pentru că, ei bine, da! arta unui artist vorbește despre sufletul lui, despre dăruire, despre adevăr.

Profesorul Mircea Alin Bîlcu, invitat special, a vorbit și el despre dăruire, culoare și lucrări nemaivăzute până la artistul plastic Dumitru Popa.

Invitata specială și președinta Asociației Artiștilor Plasici Cluj-Napoca, Dorina Pop, a arătat importanța artei în societate, a culturii fără de care nu putem exista și a mulțumit pentru lecția Iubirii oferită de maestrul Popa.

Toamna a adus bucurie. Peste gard, în curtea vecinilor se strângeau strugurii.

Soarele voia o clipă de răgaz. Era atâta frumusețe în jur. Arta striga în toată grădina și cuvintele au curs înmiresmate.

Au vorbit pe rând Vereș Elisabetha, artist plastic din Baia Mare, care împreună cu soțul său au organizat tabere de creație la Cavnic sub denumirea „Elisabeta Art Cavnic”, profesorul Ioan Bembea și a încheiat maestrul Dumitru Popa spunându-ne că Iubirea e singura lecție pe care trebuie să o învățăm pe pământ!

Camera mea filma totul dar eu eram departe de ea, acolo in mijlocul cuvintelor flori.

Emoția plutea în aer și mâinile se strângeau între artiști, intre prieteni care împărtășeau bucuria acestui eveniment.

Astfel, acolo, pentru Dumitru Popa erau din Maramureș, Ferenti Imola și Ștefan, din Cavnic, Baia Mare, Vereș Elizabetha, Dorina Mototolea din Târgu Mureș, Nico Boia din Cluj, Alida Nagy, Câmpia Turzii, Claudia Miron din Turda, toți membrii ai Asociației Artiștilor Plastici din Cluj-Napoca. A.A.P.C.organizează evenimente deosebite având contacte cu Casa Radio și biblioteca din Cluj. A fost prezent și Marian Spătariu președintele site-ului „Zestrea Transilvaniei” și unul dintre cei mai mari colecționari de artă din România, prieten apropiat al Casei Colecțiilor și Zoli Ionescu, care venise tocmai de la București pentru această întâlnire.

Ei… și era rândul bucatelor alese, pregătite cu migală de Doctorul Iuliu Marcel Cărpinean împreună cu soția dânsului, care a promis un adevărat festin și așa a fost. Rulade cu merișoare și carne, pateuri cu ciuperci, brânzeturi, chifteluțe din vânat și chifteluțe de legume, prăjituri de casă cu mere de grădină, turtă dulce și vinuri rafinate, totul aromatizat cu voie bună. A curs și șampanie în cupele bucuriei.

Vorbele se amestecau albastre cu verdele grădinii. Se auzea dintr-o boxă „Unforgetable” ca o poveste din alte timpuri și seara începea să curgă peste nucul bătrân. Încet, s-a apropiat de mine maestrul Popa și mi-a zis printre altele: „știi, eu sunt un om fericit, am descoperit adevărul”. Nu am mai scos telefonul să înregistrez. Aș fi pierdut momentul și nu aveam de gând să o fac. Am simțit frumusețea clipei și am savurat-o din plin. O descriu aici. Nici o înregistrare din lume nu va egala acel sentiment cu care am plecat zburând spre casă. Într-un buzunar am nuca primită de la profesorul Bembea…

E ora 1:11 în noapte când închei acest articol despre oameni și creația lor, despre frumusețe și culoare, despre prietenie și convingerea că viața e sărbătoare. Că cerul e deasupra mereu pentru noi toți. Că iarba crește drept, mereu, sub pașii noștri.

Eu sunt doar un om care iubește Arta, muzica și poezia și am simțurile pline de frumos. Scriu ultimele cuvinte cu un avânt incredibil și cânt:

Viață, așteaptă-mă, vin!