Vineri după masa Galeria de Artă a Municipiului Turda a găzduit dublul eveniment ce a purtat numele Mariei Larisa Onis. Turdeanca şi-a lansat cu acest prilej volumul de poezie “Nuanţe amare” şi a expus 30 de lucrări de pictură adunate sub tematica “Nuanţe onirice”. Evenimentul, organizat de Primăria şi Consiliul Local Turda şi Societatea Culturală Filarmonia Turda a fost onorat cu prezenţa unui numeros public din care nu au lipsit artişti din Asociaţia Artiştilor Plastici a judeţului Cluj, iubitori de cultură turdeni.
Manifestarea a fost deschisă de Dana Deac, viceguvernator al Societatăţii Filarmonia Turda. A vorbit apoi profesorul şi artistul plastic Alin Bâlcu, care s-a arătat surprins de arta abstractă abordată de Maria Larisa Onis, remarcând îndeosebi paleta coloristică a lucrărilor. În continuare dr. Dan Marius Drăgan, scriitor clujean foarte apropiat de filarmoniştii turdeni, a prezentat volumul de versuri “Nuanţe amare”, remarcând frumuseţea metaforelor.
Poetul şi omul de televiziune Mircea Rusu a laudat consecvenţa cu care Maria Larisa Onis se face remarcată pe tărâmul artistic turdean, evoluând de la an la an. Cunoscuta actriţă Ileana Portase a recitat din volumul lansat cu acest prilej, artista rezonând cu sentimentele Mariei Onis şi redându-le cu multă sensibilitate.Maria Larista Onis a mulţumit celor prezenţi şi a promis audienţei că în curând va edita un nou volum care este deja pe final.
Întâlnirea a fost încheiată cu un moment muzical de excepţie, oferit de Emerich Imre.
”Nuanţe amare”
Volumul „Nuanţe amare” este un volum de poeme-haiku pe care Maria Larisa Onis l-a scos la Editura Hiperborea din Turda. Cine ar putea spune care a fost primul butuc de viţă, ori cel dintâi piersic? Mâncăm piersici şi struguri şi fructele ni se par bune. Poetul e ca piersicul şi ca viţa-de-vie: dă poame, stârneşte sau împacă…. Volumul, care numără 72 de pagini, conţine versuri cu o puternică pătrundere. Această putere de pătrundere în stilul poeziei orientale se datoreşte desigur în primul rând mesajului pregnant şi imponderabilei inflexiuni metaforice, dar ea rezidă şi în faptul că în viaţa autoarei poezia, literatura în general, are o însemnătate imensă, ea constituind un mod de a exista. Fiind profesoară de limba şi literatura română la Şcoala ”A. Şaguna”, poezia devine pentru Maria Larisa Oniş o elementară cerinţă cotidiană.
Nu ştim de ce a abordat acest gen apropiat de haiku şi care sunt originile inspiraţiei autoarei. De regulă, scriitorii sunt marcaţi de locurile în care trăiesc sau prin care au trecut, ori autoarea nu a trecut încă decât poate prin vis prin zona Asiei. Şi totuşi, Maria Larisa Onis reuşeşte să surprindă cu o poezie înclinată spre filosofie, de o simplitate derutantă, întocmai precum poeziile Asiei…
Nimic spectaculos, nici gestul liric, nici culoarea, nici structura metaforei. Deosebit faţă de haiku este aspectul retoric al versurilor. Cuvântul, pacoste şi balsam, este receptacolul îndărătnic al gândirii. Meditaţie despre lume, poezia Mariei Larisa Onis, nu este lipsită de fior, cenzurat adesea prin forme de uşoară ironie amară. Metaforele simbolice fac sensibile roadele demersului introspectiv, relevând aceeaşi tensiune între aspiraţie şi zădărnicie, între făgăduinţă şi neîmplinire, calmă sau aparent calmă, lăuntrică şi meditativă, prudentă cu certitudinile, aceasta este caracteristica acestui volum. Am ascultat clinchetul tulburător de fin al cuvintelor. Folosind tehnica haiku-ului, Maria Larisa Oniş foloseşte o claviatură destul de restrânsă, dar câte vijelii de sunete ştie să facă auzite, câtă putere de a esenţializa trăirile umanului!
