„Călin Georgescu este un ventriloc. O combinație între desene animate și Ion Antonescu”, susține Mihai Demetriade, cercetător CNSAS
- „Apa nu merge wireless!” – replica lui Bogdan Bobic despre gratuitatea apei
- De la sursă până la robinet: unde se duc banii consumatorilor?
- Investiții de 250–300 de milioane de euro în zona Turda–Câmpia Turzii
- De ce nu poate fi evitată creșterea costurilor de întreținere?
- Fondurile europene vin cu o condiție importantă: sustenabilitatea financiară
- Nu sunt suficienți banii. Este nevoie și de oameni competenți
De ce plătim apa de la robinet, dacă aceasta este o resursă naturală? Cine suportă costurile tratării, transportului și întreținerii rețelelor? Sunt întrebări la care a răspuns Bogdan Bobic, directorul general al Companiei de Apă Arieș, într-un interviu realizat de Horia Nasra la Cluj 1.
Oficialul a explicat de ce gratuitatea apei este o promisiune nerealistă, ce investiții se află în spatele serviciului de alimentare cu apă și de ce infrastructura trebuie întreținută permanent.
„Apa nu merge wireless!” – replica lui Bogdan Bobic despre gratuitatea apei
Pornind de la afirmațiile lui Călin Georgescu și ale celor care susțin că apa vine de la Dumnezeu, iar statul doar o taxează, Bogdan Bobic a explicat că existența unei resurse naturale nu înseamnă că aceasta poate ajunge gratuit la consumator, direct în locuință.
„Nicăieri în lumea civilizată apa de la robinet nu este gratuită”, a subliniat directorul Companiei de Apă Arieș, arătând că prețul plătit de consumatori acoperă un întreg proces tehnologic, de la captarea și tratarea apei până la transportul acesteia prin rețele.
Întrebat de Horia Nasra de ce apa nu poate fi gratuită, Bobic a răspuns ironic la promisiunile privind eliminarea costurilor:
„E amuzant. La fel spunea că poate să fie un leu motorina. Așa pot să spun și eu, că trebuie să umble câinii cu covrigi în coadă”.
Mesajul său este clar: apa poate fi o resursă naturală, dar infrastructura necesară pentru a o furniza în siguranță populației costă bani.
De la sursă până la robinet: unde se duc banii consumatorilor?
Directorul Companiei de Apă Arieș a explicat că furnizarea apei presupune mai multe etape, fiecare generând costuri importante.
Prima este tratarea. Apa captată din subteran este, în general, mai curată și necesită un proces de tratare mai puțin costisitor. În schimb, apa provenită din surse de suprafață poate necesita cantități mai mari de reactivi pentru a ajunge la standardele de calitate impuse.
Indiferent de sursă, apa trebuie verificată permanent. Analizele zilnice sunt esențiale pentru a garanta că aceasta respectă parametrii de calitate necesari consumului.
Un alt cost important este energia electrică. Apa trebuie pompată din puțuri, transportată la stațiile de tratare și apoi distribuită către localități și gospodării. Diferențele de nivel ale terenului fac ca, în multe zone, transportul să necesite pompare suplimentară.
„Ai zone în care pompezi, ai alte zone în care vine gravitațional dintr-un rezervor. Deci clar, energia electrică e un cost semnificativ pentru noi”, a explicat Bogdan Bobic pentru Cluj 1
Însă cea mai mare provocare rămâne infrastructura.
„Apa nu merge wireless. Poate are o soluție domnul Georgescu, că parcă avea tot felul de secrete despre apă, că poate să transmită diverse lucruri. Dar nu merge wireless, merge prin niște conducte. Conductele respective costă o grămadă de bani”, a declarat directorul Companiei de Apă Arieș.
Investiții de 250–300 de milioane de euro în zona Turda–Câmpia Turzii
Una dintre cele mai relevante informații prezentate în interviu privește amploarea investițiilor realizate în infrastructura de apă din zona Turda–Câmpia Turzii.
Potrivit lui Bogdan Bobic, investițiile cumulate în acest areal se ridică la aproximativ 250–300 de milioane de euro, pentru cele două municipii și 12 comune.
Sumele reflectă dimensiunea infrastructurii necesare pentru asigurarea serviciilor de alimentare cu apă și canalizare într-o zonă extinsă, în care rețelele trebuie construite, modernizate și menținute în stare de funcționare.
La nivelul întregului județ Cluj, dacă sunt luate în calcul și investițiile realizate de Compania de Apă Someș, valoarea cumulată ajunge, potrivit estimării prezentate de director, la aproximativ un miliard de euro în ultimii 15 ani.
„De unde? Din cer vin?”, a întrebat retoric Bogdan Bobic, referindu-se la resursele financiare necesare dezvoltării infrastructurii.
Aceste investiții nu înseamnă însă că sistemele pot funcționa la nesfârșit fără alte cheltuieli. Pompele, echipamentele și conductele se uzează, iar defecțiunile trebuie remediate pentru ca serviciul să poată fi furnizat în condiții de siguranță.
De ce nu poate fi evitată creșterea costurilor de întreținere?
Unul dintre punctele centrale ale interviului a fost necesitatea mentenanței. Potrivit directorului Companiei de Apă Arieș, infrastructura nu poate fi considerată o investiție încheiată în momentul în care lucrările de construcție sunt finalizate.
Rețelele trebuie supravegheate și întreținute, iar echipamentele înlocuite atunci când se uzează.
„Secretul e exact aici: întreținerea, mentenanța. Nimic nu rămâne veșnic”, a afirmat Bogdan Bobic.
În cazul conductelor, durata de viață poate fi de aproximativ 30–50 de ani, în funcție de material, condițiile de exploatare și starea rețelei. La expirarea acesteia, operatorul trebuie să dispună de resursele necesare pentru înlocuire, fără a pune în pericol continuitatea serviciului.
În plus, intervențiile nu se limitează la conducte. Pompele, grătarele și celelalte echipamente utilizate în sistemele de alimentare cu apă și canalizare necesită reparații, modernizări și înlocuiri periodice.
Prin urmare, costul serviciului nu reflectă doar apa livrată astăzi consumatorului, ci și capacitatea operatorului de a menține sistemul funcțional pe termen lung.
Fondurile europene vin cu o condiție importantă: sustenabilitatea financiară
Bogdan Bobic a vorbit și despre una dintre condițiile asociate proiectelor europene pentru infrastructura de apă: existența unui plan tarifar.
Directorul a descris această condiționalitate drept una dintre cele mai nepopulare pentru operatori, dar a explicat că obiectivul său este asigurarea resurselor necesare pentru exploatarea și întreținerea sistemelor după finalizarea investițiilor.
„Scopul e să asigure o capacitate financiară și instituțională, ca tu să poți să-ți faci această mentenanță și să faci asset management în adevăratul sens al cuvântului”, a explicat acesta.
Cu alte cuvinte, construirea unei rețele noi nu rezolvă definitiv problema alimentării cu apă. Operatorul trebuie să poată suporta costurile de funcționare, să înlocuiască echipamentele uzate și să pregătească investițiile viitoare.
„Toată logica, inclusiv a proiectelor europene, e să fii self-sustainable, adică să ai capacitatea să te autosusții și, pe perioada cât operezi sistemul, să ai capacitatea să-l înlocuiești”, a declarat Bogdan Bobic.
Această abordare urmărește ca infrastructura să nu ajungă, după câteva decenii, într-o stare avansată de degradare din cauza lipsei banilor pentru întreținere și modernizare.
Nu sunt suficienți banii. Este nevoie și de oameni competenți
Directorul Companiei de Apă Arieș a atras atenția că funcționarea unui sistem de apă nu depinde exclusiv de finanțare și echipamente, ci și de pregătirea personalului.
În sprijinul argumentului său, acesta a amintit criza apei din Prahova, subliniind că problemele tehnice și lipsa competenței pot avea consecințe importante asupra funcționării sistemelor.
Operatorii trebuie să își permită să angajeze specialiști, să investească în echipamente moderne și să adopte soluții noi pentru gestionarea infrastructurii.
„Tu trebuie să-ți permiți să-ți iei oameni ok, să poți să investești în echipamente, să poți să inovezi. Altfel nu poți”, spune Bogdan Bobic.
Acesta și-a încheiat argumentația cu o expresie sugestivă: „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă”.
Iată interviul realizat cu Bogdan Bobic la Cluj 1:
