24 Ianuarie – Ziua în care istoria a fost redescoperită la Turda prin lansarea cărții „Preoții Marii Uniri” (FOTO-VIDEO)

Ziua de 24 Ianuarie este una dintre cele mai importante zile naționale ale României. În această zi, românii sărbătoresc Mica Unire din 1859 prin diverse evenimente organizate pentru a celebra unirea Moldoviei cu Țara Românească.

Prima lună din an este pe sfârșite, iar Turda deja a trecut printr-o serie de evenimente importante, atât naționale, cât și locale. Astăzi, Turda a celebrat Unirea Principatelor Române printr-o lansare de carte destinată acestei zile naționale.

Istoricul turdean Prof. Dr. Răzvan Mihai Neagu a ales să-și lanseze în această zi cartea „Preoții Marii Uniri Vol. II. Preoți din comitatul Mureș-Turda la Marea Unire”, considerând că este momentul perfect pentru a-și prezenta scrierile și oferind spectatorilor și o lecție de istorie.

Evenimentul a avut loc în incita Muzeului de Istorie Turda, unde directorul muzeului, Dan Matei a fost gazdă pentru cei prezenți. Evenimentul a fost organizat de Primăria Turda, Casa de Cultură Turda și bineînțeles, Muzeul de Istorie Turda. Atât data, cât și locația aleasă pentru această lansare sunt în strânsă legătură cu subiectul cărții. De la acest eveniment era imposibil să lipsească invitații speciali. Astfel, fiind vorba de o carte cu tematică istorică și religioasă, au fost invitați istorici, dar și preoți recunoscuți în comunitatea turdeană, precum Prof. Univ. Dr. Călin Felezeu, Cercetătorul Științific Dr. Mircea-Gheorghe Abrudan, Preotul Grigore Marchiș și Preotul Dr. Drd. Cătălin Varga.

Prof. Univ. Dr. Călin Felezeu

Imediat după deschiderea evenimentului în care Dan Matei a prezentat primii doi invitați, dar și-a exprimat și admirația pentru istoricul nostru, Prof. Univ. Dr. Călin Felezeu a preluat cuvântul și le-a oferit participanților o lecție de istorie, însă nu oricum, ci pe baza cărții pentru care lumea s-a adunat la muzeu.

Stilul său calm de a povesti întâmplările istorice ce nouă acum ni se par doar niște povești fantastice, a acapart întreaga sală și a reușit să-i ducă pe cei prezenți înapoi în timp. Simțeai de parcă ai fi fost acolo, în acele vremuri trecute și vedeai fiecare moment în timp real.

Cercetătorul Științific Dr. Mircea-Gheorghe Abrudan 

Tot în aceeași notă istorică a discutat și Dr. Mircea-Gheorghe Abrudan, însă modul său de a spune lucrurile a fost ceva mai diferit. Te făcea atent la fiecare cuvânt pe care-l spune și parcă te trezea din vraja indusă de Prof. Felezeu. Abordarea domnului Abrudan te făcea să fii curios, să aflii și mai multe lucruri și parcă îți venea să-i pui întrebări.

Dr. Abrudan îți stârnea curiozitatea și chiar dacă a vorbit destul de mult pe subiectul pentru care s-a strâns lumea în această zi, nu conștientizai, deoarece voiai mai mult și mai mult.

Preotul Grigore Marchiș

Dacă tot s-a vorbit de prima temă a cărții, istoria, era normal să se vorbească și despre cea de-a doua, religia. Preotul Marchiș este destul de recunoscut în comunitatea turdeană, fiind preot la Catedrala Ortodoxă din Turda, unde în fiecare an, de Paște, turdenii se adună într-un număr considerent.

Preotul Marchiș a ținut tot un fel de oră de istorie, însă o istorie a religiei. A discutat despre cum creștinismul este un simbol pentru România și că acestea două nu pot fi separate. A povestit despre importanța creștinismului în viața noastră și despre cum acesta ne poate încălzi și alina sufletul. Preotul Marchiș nu doar că a încercat să ne ofere o lecție de istorie a religiei, ci a încercat să ne reamintească și cât de importantă este latura religioasă în viața noastră.

Preotul Dr. Drd. Cătălin Varga

Preotul Varga a făcut un gest memorabil. Acesta și-a pregătit de acasă un discurs despre preoții ortodocși și despre preoții greco-catolici, însă fiind destul de târziu și nevrând să-i mai țină pe cei prezenți prea mult, a decis să discute doar în numele preoților greco-catolici. Acest gest intensifică ideea de a apropiere a religilor, cu toții fiind fiii lui Dumnezeu.

Pe lângă lecția de religie greco-catolică, preotul Varga ne-a oferit și un show pe cinste, fiind o fire foarte glumeață și binedispusă.

Cei invitați au declarat că această carte, „Preoții Marii Uniri Vol. II. Preoți din comitatul Mureș-Turda la Marea Unire” ar trebui introdusă în școlii, fiind o carte de unde elevii au ce învăța.

Mica Unire – 24 Ianuarie

Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea prin unirea statelor Moldova și Țara Românească sub numele Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești. Procesul unirii, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări, a cunoscut o etapă decisivă, care s-a dovedit a fi ireversibilă, prin alegerea colonelului moldovean Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.

Procesul a început odată cu adoptarea Regulamentelor Organice între 1831-1832 în Muntenia și Moldova, care stipulau necesitatea unificării politice, urmate de acorduri vamale între 1833 și 1835 și lichidarea posturilor vamale între cele două țări începând cu 1 ianuarie 1848, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a stăvilit pentru un timp ambițiile geopolitice ale imperiului rus la Dunărea de jos, fără a consolida efectiv imperiul Otoman de care depindeau principatele, ceea ce a creat un context favorabil realizării unirii.

Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri, prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului 1859 liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, act care a adus cele două state într-o uniune personală.

În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată de succesorul său, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.