Tradiții și obiceiuri românești de Crăciun! Vezi ce să nu faci, ca să ai noroc tot anul!

Crăciunul, cel mai așteptat moment al anului pentru majoritatea dintre noi. Această sărbătoare îți umple sufletul de căldură și bunătate. Este sezonul în care te bucuri că oferi înaintea bucuriei de a primi. Cu toții ne pregătim intens pentru această sărbătoare și ne bucurăm de reîntâlnirea cu cei dragi.

Crăciunul ne aduce mai aproape unii de alții și ne dorim să fim mai buni, poate și din cauza faptului că este una dintre cele mai importante sărbători creștine, Nașterea Domnului. Această sărbătoare vine cu o serie de activități specifice pe care nu le facem în restul anului, precum împodobirea bradului, colindatul sau anumite preparate culinare.

V-ați întrebat vreodată care este istoria Crăciunului sau care sunt toate obiceiurile și tradițile acestei sărbători? Ei bine, vă prezentăm toate acestea în cele ce urmează.

Scurta istorie a Crăciunului în România

După cum este menționat și mai sus, Crăciunul, alături de Paște, este una dintre cele mai importante sărbători românești. Deși astăzi simbolizează Nașterea Domnului, originile Craciunului sunt, de fapt, păgâne. La începuturi, Crăciunul simboliza perioada critica de la sfarsitul anului, cand oamenii aveau nevoie de ritualuri de purificare pentru a putea incepe cu bine noul an.

Odata cu apariția creștinismului, Crăciunul este simbolul Nașterii Domnului, dar multă vreme s-a păstrat ritualul celor 12 zile care însemnau împrospătarea timpului care se ridică din haos pentru a reda lumii ordinea. Astfel, se păstrează și astăzi semnificația că Iisus Hristos este cel care ne aduce Lumina și Cuvântul. De aceea, în unele zone din țară, este foarte important ca în noaptea de 24 spre 25 Decembrie, să nu se stingă focul, adică lumina, obicei păstrat și în Ardeal.

Multă vreme, Nașterea Domnului era o sărbătoare comună cu Botezul Domnului, adică pe 6 Ianuarie, însă în anul 354, Papa Liberiu a stabilit data oficială a Crăciunului pe 25 Decembrie.

Împodobirea bradului – Tradiție germană

De-a lungul timpului, Crăciunului i-au fost asociate o serie de obiceiuri care nu au legatură cu creștinismul. Printre acestea, se numară împodobirea bradului, care este o tradiție germană, de exemplu. La fel s-a întâmplat și cu Moș Crăciun, care se spune că, de fapt, a fost creat de un desenator american, Thomas Nast, undeva pe la 1863, avându-l ca inspirație pe imaginarul Moș Nicolae.

Unele surse istorice spun că obiceiul împărțitului darurilor de către Moș Crăciun a pătruns pe teritoriul României în secolul al XIX-lea.

În România, există anumite tradiții sau obiceiuri ce acum s-au cam pierdut, însă se mai practică în unele zone ale țări, mai ales la sate. În România, Crăciunul a început să fie sărbătorit după exemplul din afară, mai ales după modul american de a sărbători această perioadă. Totuși, avem și noi tradițiile noastre vechi pe care unii încearcă să le mențină „vii”.

Tradiția împodobirii bradului și a lui Moș Crăciun

Tradițiile Crăciunului au fost îmbogățite de la an la an. Cei mici îl așteaptă an de an pe Moș Crăciun cu plete dalbe, care vine cu tolba încărcată de cadouri pentru copiii cuminți, iar cu câteva zile înainte de Crăciun se împodobește bradul cu ornamente de culoare roșie sau verde.

Obiceiul bradului de Crăciun ar fi apărut în Germania, unde legenda spune că Sfântul Bonifaciu a ordonat tăierea stejarilor, venerați de păgâni. În cădere, stejarii au distrus toți copacii din prajmă, mai puțin bradul, care a devenit de atunci un simbol al acestei sărbători și este împodobit în seara de Ajun.

În România, există mai multe tradiții și obiceiuri de Crăciun, transmise din generație în generație. În satele din Oltenia, în Ajunul Crăciunului, gospodarii se trezesc dis-de-dimineață, aprind focul în sobă și ațâță jarul cu ajutorul unui vreasc, în timp ce rostesc o urare de Crăciun:

„Bună dimineața lui Ajun! /C-a venit într-un ceas bun /Să ne-aducă: porcii grași și unturoși /Și oamenii sănătoși, /Vacile cu viței, oile cu miei, scroafele cu purcei, cloștile cu pui, găinile cu ouă. La anul și la mulți ani!”

Obiceiul colindatului

Una dintre cele mai îndrăgite tradiții de Craciun este mersul cu colindul. În prima zi de Crăciun, colindătorii merg din casă în casă cu steaua în mână și le vestesc oamenilor nașterea lui Iisus prin cântece și poezii. Se spune că acela care nu le deschide poarta colindătorilor va avea parte de un an neroditor și de ghinioane în casă, cauzate de zgârcenia de care a dat dovadă.

În Maramureș, la colindat merg și adulții, nu numai copiii. Ei sunt primiți de gazde și cinstiți cu cozonac, sărmăluțe, preparate din carne de porc, colaci și vin.

Tot în data de 25 decembrie, oamenii le trimit urări și mesaje de Crăciun celor dragi, cărora le transmit gândurile lor bune.

Obiceiul vâscului și al mărului

Un alt obicei popular este atârnarea unei crenguțe de vâsc în case. Vâscul apare în mai multe culturi, iar originea sa nu este cunoscută. De exemplu, poparele scandinave credeau că vâscul o reprezintă pe zeița dragostei, Friga, și că acele cupluri care se sărută sub vâsc vor fi împreună toată viața. În tradiția creștin-ortodoxă, se spune că acela care pune vâsc în casă va avea un an îmbelșugat, fericire și pace în familie.

De asemenea, în ziua de Ajun, cei care voiau să afle cum vor sta cu sănătatea în anul care urmează tăiau pe jumătate un măr. Dacă fructul avea viermi la interior, credința era că omul va fi urmărit de boală. Un măr putred însă anunța moartea.

Curățenia de Crăciun

Gospodinele știu că toata casa trebuie curățată lună înainte de Ajun, când nu mai au voie să dea cu mătura, pentru că o veche superstiție spune că așa se alungă norocul din casă. Iar creștinii nu au voie să bea rachiu în Ajunul Craciunului.

O altă tradiție specifică Munteniei, Olteniei și Banatului este ca gospodinele să prepare un aluat folosit pentru a alunga deochiul animalelor din gospodărie. Astfel, animalele vor fi sănătoase tot anul și vor da mai mult lapte.

Tradiție românească de Crăciun, în patrimoniul UNESCO

La Mărișel, o localitate de lângă Cluj, un obicei străvechi de Crăciun este atât de frumos încât a fost inclus în patrimoniul UNESCO.

Aici, în inima munților Apuseni, toate tradițiile sunt păstrate cu sfințenie. Există un obicei străvechi numit „Junii Măriselului”: un grup de 10 tineri necăsătoriţi, care în fiecare an vin la biserica din sat, după care ies în faţa lăcașului de cult, dansează şi colindă. La un moment dat, junii, le invită la dans pe fetele care nu sunt căsătorite.

La Dumbrăviţa, în județul Braşov, se păstrează o tradiţie veche de două secole. Potrivit surselor, e singura localitate din ţară în care bradul se împodobeşte chiar în ziua de Crăciun. Pomul de Crăciun va rămâne în centrul comunei până după Bobotează. Vătafii, adică tinerii care au făcut şi armata, şi penaşii, feciorii care urmează să se însoare, sunt cei care aduc în centrul comunei bradul.

Tradiția mesei din Ajun și a postului de Crăciun

O altă tradiție importantă este chiar masa de Crăciun. În data de 25 decembrie ia sfârșit postul Crăciunului, care durează aproximativ șase săptămâni. În această zi, oamenii se pot desfăta cu bucatele tradiționale de Crăciun: tobă, lebăr, sarmale, caltaboși, colaci, cozonaci, pită, prăjituri, salate, cârnați sau friptură.

Carnea folosită pentru prepararea bucatelor de Craciun este proaspătă, întrucât de Ignat, în data de 20 decembrie, are loc un alt obicei: tăierea porcului.

Steaua

Un obicei care în timp și-a pierdut semnificația este mersul cu „steaua” – obicei vechi ce se întâlnește la toate popoarele creștine.

Acesta avea menirea de a vesti oamenilor nașterea lui Hristos: copiii care mergeau cu „steaua” se deghizau în magi și vesteau marea minune. Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievală a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanță Calvină și multe din ele, chiar din tradițiile locale.

Micul cor al stelarilor, care intră în casă în zilele Crăciunului, cântă „Steaua sus răsare”, precum și alte cântece.

 Capra

Acest obicei ține, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măștile care evocau personaje biblice sunt înlocuite de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau țurcă în Moldova și Ardeal, boriță (de la bour) 3 în Transilvania de sud.

În Muntenia și Oltenia, capra e denumită „brezaia” (din cauza înfățișării pestrițe a măștii) și obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.

Capra se face dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se învelește cu hârtie roșie, peste care se pune o altă hârtie, neagră, mărunt tăiată și încrețită, sau se lipește o piele subțire cu păr pe ea.

Cercetătorii presupun că dansul caprei, precum și alte manifestări ale măștilor zoomorfe (care înfățișează animale) întâlnite în satele românești la vremea Crăciunului provin din ceremoniile sacre arhaice închinate morții și renașterii divinității.

Dansul Ursului

Umblatul cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap și umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roșii. Masca este condusă de un „ursar”, însoțită de muzicanți și urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul „puiului de urs”).

În răpăitul (zgomotul) tobelor sau pe melodia fluierului și ajutată de un ciomag (băț mare și gros), masca mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile. Semnificația este purificarea și fertilizarea solului în noul an. Există ipoteza că la originea acestui obicei s-ar afla un cult dacic.

Plugușorul și Sorcova

În prima zi a noului an, se merge cu Plugușorul și cu Sorcova, obiceiuri ce invocă prosperitatea și belșugul pentru gospodăria celui care primește colindătorii. Se spune că cei care nu primesc cetele de colindători vor avea necazuri și sărăcie în anul ce vine.

În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de flăcăi și de bărbați de curând însurați pleacă cu Plugul. Străvechi obicei agrar (care se referă la agricultură – cultivarea pământului – ocupație străveche a românilor) derivat dintr-o practică primitivă, trecut printrun rit de fertilitate, Plugușorul a ajuns o urare obișnuită de recolte bogate în anul care abia începe.

Plugușorul este întotdeauna însoțit de strigături, pocnete de bici și sunete de clopoței, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai ușor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor.

La sate, „Plugușorul” este însă extrem de complex, iar alaiurile care merg din casă în casă duc cu ele chiar un plug.

Primele versuri ale Plugușorului, care tradițional se cântă în ultima zi a anului

„Aho, aho, ho-ho / Mâine anul se-noiește / Plugușorul se pornește / Si începe a brazda / Pe la case a ura / Iarna-i grea, omătu-i mare, Semne bune anul are / Semne bune de belșug / Pentru brazda de sub plug”

De asemenea, odată cu intrarea în Noul An, de Sfântul Vasile, este bine să se ureze pentru bunăstare, iar în acest sens „Sorcova” este cel mai cunoscut colind.

Un obicei de Anul Nou, care aduce mare bucurie copiilor, este umblatul cu Sorcova. Aceștia au o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată.

Numele de sorcovă are originea în cuvântul bulgar surov (verde fraged), făcând aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore. Atingând de mai multe ori persoanele cu sorcova sunt făcute urări de bine și bunăstare celui vizat.

Superstiții de Crăciun în România

Pe langa traditii si obiceiuri, in sate se intalnesc o multime de superstitii care fac, pana la urma, parte din latura mistica, plina de farmec a Craciunului. Mai jos, sunt cateva exemple de credinte populare legate de aceasta sarbatoare:

• Apa norocului – în satele din Argeș, casele sunt stropite cu apa norocului, câteva zile la rând, până la o săptămână, în funcție de greutățile prin care a trecut familia respectivă înainte de Crăciun; apa norocului este un amestec de agheasmă și un mix de ierburi, cum ar fi muscata, menta și levanțica;

• Cu paiele în foc, ca să aducă noroc – tot în satele din Argeș, bărbații aruncă paie în foc, spunând câteva cuvinte care ar trebui să atragă bogația;

• Să nu împrumuți obiecte din casă – în prima zi de Crăciun, se spune că nu este bine să împrumuți obiecte din casă; aceasta superstiție se regăsește în mai multe zone ale țării; se spune că, dacă faci acest lucru, îți alungi norocul;

• Merele aduc sănătate – în credința populară, dacă mănânci mere de Crăciun și, mai ales, dacă le pui pe masă de sărbători, vei fi sănătos tot anul care vine;

• Pune un bănuț în apă – din Ajun, pune un bănuț în apa de izvor (trebuie neaparat să fie apă curgătoare, nu de la fântână) și în prima zi de Craciun, spală-te pe față cu aceasta; se spune că, astfel, vei avea spor în anul următor;

• Ce să nu faci, ca să ai noroc – să nu mături, să nu speli rufe și să nu lași gunoiul peste noapte în casă, dacă vrei să ai noroc;

• Pomi fructiferi legați cu paie – e o superstiție în unele zone din țară, potrivit căreia pomii fructiferi sunt legați cu paie, ca să fie mai roditori; în Maramureș, se curăță hornurile și cenușa se pune la rădăcina copacilor, în același scop;

• Usturoiul alungă spiritele rele – în anumite regiuni, oamenii ung coarnele și șoldurile vitelor cu usturoi, ca să alunge spiritele rele;

• Turte pentru arat – în Bucovina și în Moldova, de Crăciun se fac turte sau colaci; acestea sunt păstrate până primavara și, inainte de a începe aratul, sunt puse între coarnele boilor;

• Alungarea șerpilor – tot în Bucovina, femeile obișnuiesc să pună o piatră în cuptor și să ascundă furcile de tors, ca să țină șerpii departe de casă;

• Nu se stinge focul în Ajunul Crăciunului – o superstiție din zona Banatului și spune că în noaptea de Ajun focul din casă nu trebuie să fie stins; astfel, anul care vine o să fie luminos și cu mult spor;

• Ritual pentru un an mai bun – în satele din Banat, cel mai vârstnic membru al unei familii aruncă în fața colindătorilor boabe de grâu și porumb; ulterior, amestecă aceste boabe cu celelalte, pentru a avea producție mai bună în anul următor; sub fața de masă de sărbători se pun fire de fân și semințe de grâu sau floarea-soarelui, ca să fie liniște în casă;

• Fără carne de pasăre pe masa de Crăciun – în Bucovina, pe masa de Craciun nu se pune niciun preparat din carne de pasăre; de fapt, în toată perioada dintre Crăciun și Anul Nou nu se consumă astfel de mâncăruri, pentru ca familiei să îi meargă bine tot anul care vine;

• Masa din Ajun rămâne întinsă peste noapte – în unele sate din Moldova, masa din Ajunul Craciunului este lăsată întinsă peste noapte, pentru ca familia să aiba parte de belșug în viitorul an;

• Picioarele mesei, legate cu lanțuri – o superstiție din zona Dobrogei este ca picioarele mesei de Crăciun să fie legate cu lanțuri, pentru a ține răul departe de gospodărie.