Zona Turda, aflată în inima Transilvaniei, este recunoscută nu doar pentru frumusețea naturală sau pentru atracții turistice precum Salina Turda, ci și pentru bogăția tradițiilor și obiceiurilor populare. Acestea reflectă modul de viață al comunităților de aici, credințele străvechi, dar și legătura profundă a oamenilor cu natura și sărbătorile religioase.
De-a lungul anului, oamenii din zona Turda respectă o serie de obiceiuri legate de principalele sărbători religioase. Cu ocazia Crăciunului, colindatul este o tradiție bine păstrată. Copiii și tinerii merg din casă în casă cu colinde, iar gazdele îi răsplătesc cu mere, nuci, colaci sau bani. Unele colinde, mai ales din satele din apropiere, au versuri vechi și melodii arhaice, transmise din generație în generație.
De Anul Nou, obiceiul Plugușorului este foarte răspândit. Se recită urături ce simbolizează belșugul și norocul în noul an, acompaniate adesea de zgomote produse de bice și clopoței.
Paștele aduce cu sine alte tradiții importante. În satele din jurul Turzii, în special în comunitățile mixte româno-maghiare, este întâlnit obiceiul „stropitului” (în maghiară „locsolás”), în care băieții stropesc fetele cu parfum, în schimbul unor ouă roșii sau dulciuri. Tot de Paște, se practică încondeierea ouălor, un meșteșug care necesită migală și creativitate.
Sărbătoarea Sânzienelor 24 iunie este încă respectată în unele sate. Fetele împletesc coronițe din flori galbene (sânziene) pe care le aruncă pe acoperișuri. Dacă acestea rămân acolo, este semn că se vor mărita curând. Totodată, în perioada secerișului, se păstrează obiceiul „cununei de grâu”, care era împletită de femei după încheierea recoltei și adusă acasă cu cântece tradiționale, marcând astfel sfârșitul unei munci importante.
Pe lângă sărbătorile anuale, zona Turda are numeroase tradiții legate de cele mai importante momente din viața unui om: nașterea, căsătoria și moartea.
La naștere, femeile respectau o serie de ritualuri pentru a proteja copilul și mama de „deochi” sau alte influențe rele. Nașii aveau un rol important, fiind considerați părinți spirituali ai copilului.
Nunta era (și încă este) un eveniment major în viața comunității. Se respectau pași bine stabiliți: cererea în căsătorie, gătitul miresei, alaiul, masa mare și diverse momente simbolice, precum „furatul miresei” sau „strigătele la poartă”. Muzica populară și dansurile tradiționale, cum ar fi jocul „în doi” sau „fecioreasca”, însoțeau evenimentul.
Înmormântarea era și ea însoțită de ritualuri specifice. Se credea că sufletul trebuie ajutat să treacă „dincolo”, astfel că se făceau pomeni și priveghiuri, iar familia se îngrijea de sufletul celui decedat prin rugăciuni și obiceiuri respectate cu sfințenie.
Costumele populare din zona Turda reflectă eleganța și simplitatea tradițiilor ardelenești. Femeile purtau ii brodate cu motive geometrice sau florale, fote și marame, iar bărbații erau îmbrăcați în cămăși albe, cioareci și pălării negre sau gri.
Muzica tradițională era nelipsită la sărbători sau evenimente. Taraful format din vioară, contrabas, acordeon și uneori țambal însoțea dansurile și jocurile populare. Versurile cântecelor reflectau bucuria, dorul, munca sau iubirea.
Astăzi, tradițiile și obiceiurile din zona Turda sunt păstrate și promovate prin diverse evenimente locale, festivaluri folclorice, târguri de meșteșugari și spectacole ale ansamblurilor populare. Asociații culturale și casele de cultură au un rol activ în păstrarea acestor valori, iar în școli se încurajează participarea elevilor la activități tradiționale.
Tinerii din oraș sunt implicați în ansambluri precum „Ardeleana” sau „Datina”, unde învață să cânte, să danseze și să poarte cu mândrie costumul popular.
Tradițiile și obiceiurile din zona Turda nu sunt doar simple ritualuri, ci adevărate repere identitare ale unei comunități care își respectă trecutul. Ele creează o legătură vie între generații, între oameni și pământ, între credință și cultură. Păstrarea lor este esențială pentru menținerea valorilor autentice și pentru a oferi tinerilor un sentiment de apartenență și continuitate.
Titlul trebuia să fie obiceiurile generale din România. Ca în Turda nu există nimic tradițional. Suntem oras, nu sat. Sau mă rog, sat cu blocuri sau comuna cu aere de oraș și mafioți.