Pe vremuri era sărbătoare mare de 1 Mai- Ziua Muncii. Sărbătoare „comunistă” sau nu oamenii se știau distra.
Cu mic cu mare toată lumea era la iarbă verde, la mici și bere. Ba mai făceai și plajă dacă timpul o permitea și era destul de cald.
Astăzi, 1 Mai înseamnă pentru mulți un „city break” rapid sau un drum întins spre mare. Însă, dacă dăm timpul înapoi cu câteva decenii, această zi avea o încărcătură cu totul specială. Dincolo de lozincile afișate pe pancartele de la defilări, 1 Mai era, în esență, marea evadare în natură.
Fie că o numim sărbătoare „comunistă” sau pur și simplu Ziua Muncii, un lucru este cert: bunicii și părinții noștri știau să transforme această zi într-un spectacol al bunei dispoziții.
Pentru mulți, ziua începea obligatoriu cu „demonstrația de oameni ai muncii”. Era un amestec de rigoare și socializare forțată, unde toată lumea purta hainele cele bune. Imediat ce se dădea „stingerea” defilării oficiale, orașele se goleau, iar parcurile și pădurile deveneau neîncăpătoare.
Dacă există un miros care să definească 1 Mai-ul de pe vremuri, acela este, fără îndoială, cel de mici pe grătar.
Micii și Berea: Erau vedetele incontestabile. Cozile la tonetele cu mici făceau parte din farmecul zilei. O caserolă din carton, muștar din abundență și o bere rece (adesea la sticlă de sticlă, băută direct „la botul calului”) reprezentau meniul de lux al fiecărui român.
Pădurea Copandului, cascada Ciucaș, Cheile Turzii sau Băile Sărate erau pline de turdenii dornici de distracție.
Descoperă mai multe la TurdaNews
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
