Seară emoționantă la Galeria de Artă ”Valer Suciu” din Turda, prin vernisajul expoziției de pictură In Memoriam, Maria Cristea, eveniment organizat de Casa de Cultură Turda, Primăria Turda și Societatea “Filarmonia” Turda.
Într-o sală plină ochi, emoția a fost cea care a dansat printre cei prezenți, majoritatea cunoscând-o și împărtășind la un anumit moment al vieții, lucruri extraordinare.
Și pentru că invitata specială a serii a fost chiar fiica artistei, Alexandra Cristea Gruian, care a venit de la Sibiu însoțită de toată familia, seara a strălucit de amintiri frumoase. Picturile pe simezele galeriei erau minunate, iar într-un colț, pe un șevalet stătea chiar un autoportret al Mariei Cristea, zâmbind, așa cum au cunoscut-o cu toții.
Seara a fost deschisă de Ioana Cristina Moldovan și Oleg Rusnac, referenți ai Casei de Cultură Turda și a continuat cu discursul emoționant al fiicei sale, Alexandra Gruian, care a reamintit-o pe mama ei, ca cea care zâmbea mereu, care îi încuraja pe toți și care trăia și respira artă.
La fel de emoționant a fost și discursul lui Flaviu Bugnariu de la Societatea “Filarmonia” Turda, care a reamintit frumusețea unui om și a unui artist desăvârșit. Și au vorbit despre omul Maria Cristea, artist plastic Marta Deleanu, pictorul și doctorul Nicușor Țigănilă, artistul plastic Dumitru Popa sau fondatorul Asociației Artisților Plastici din Cluj-Napoca.
Amintirile aveau miros de vopsea în acril, așa cum ne-a spus și nepoata Mariei Cristea, Sofia Gruian, poetă, care a lăsat și câteva cuvinte pentru TurdaNews. Sofia, cu același zâmbet, a prezentat-o pe bunica sa, într-un mod unic și plin de bucurie, căci așa era Maria Cristea, a cărei pensule, vopseluri dar și fotografii umpleau sala Galeriei de Artă “Valer Suciu” din Turda.
Cei care au dorit, au putut lăsa un gând scris, în caietul lăsat anume, lângă zecile de fotografii, cu o artistă atât de iubită de toată lumea. Dan Zăhan a vorbit de asemenea de prietenia ce l-a legat de omul și artistul extraordinar, Maria Cristea, iar pictorul Cornel Vana a recitat chiar o poezie de Nichita Stănescu, “Cea mai scumpă de pe lume”.
Seara s-a încheiat cu un pahar de vin, admirând iar și iar picturile Artistei Maria Cristea care porneau de la flori, icoane pe lemn, portrete sau peisaje minunate. Zâmbetul ei a rămas pe buzele ficei și nepoatelor sale care au venit tocmai de la Sibiu să o omagieze, pe cea care a fost dincolo de mamă, sau bunică și un om extraordinar, a cărei amintire și moștenire, sunt vii. 
Dintr-un tablou râde culoare. O icoană te face să tresari. Pensulele sunt acolo. Zâmbetul te cheamă să îl privești. Artistul e viu, prin Arta sa. Uite-o! Admir-o, trăiește-o!
