Muzeul de Artă din Cluj-Napoca găzduieşte în aceste zile expoziţia personală a sculptorului turdean Iosif Stegaru, viceguvernator al Societăţii Culturale Filarmonia Turda, membru al Asociaţiei Artiştilor plastici Cluj. Naşterea unui artist cu adevărat valoros, nu a rămas neremarcată în zona Clujului. Turdeanul Iosif Stegaru nu a început să expună de multă vreme, dar, încă de la debutul său, prin lucrările în lemn a dovedit că el s-a născut aproape de limita estică a doinei lui Eminescu, după o copilărie marcată de dimensiunea fantastică a locurilor natale.
Ajuns şi realizat ca inginer, Iosif Stegaru a dovedit că este şi un sculptor, artist de vocaţie. Dacă priveşti lucrările sculpturile sale, vezi în el structura Demiurgului capabilă să înţeleagă lemnul şi metalul, de care nu orice stăpân al unei puternice viziuni tridimensionale se poate apropia.
Tehnicile moderne de tranşare şi prelucrare a lemnului, cât şi accesul la secretele compoziţionale ale oricărui artist din paleolitic până astăzi, au făcut din Stegaru un artist deja complex. El refuză parcă să accepte doar valorile artistice recunoscute ca fiind eterne dar şi excesele antiesteticilor asumate ale instalaţioniştilor contemporani care îşi trag rădăcinile din sculptura megalitică. Temele frecvente ale conştiinţei neaşteptat de acute ale artistului transilvănean, aclimatizat perfect în urbea misterioasă a Turzii, punctează spre oceanul fără margini ale marilor întrebări: Geneza, naşterea şi moartea, credinţa, iubirea, frumuseţea mereu copleşitoare a corpului uman, rezonanţa armonică perfectă a acestuia cu toate celelalte structuri din univers.
Foloseşte formele fascinante ale naturii
Multiplele tematici şi modalităţi tehnice pe care Stegaru le-a probat cu îndemânare şi pasiune în ultimul an mă fac să afirm că putem întrezări profilul unui artist care nu are teama să rişte şi care este dispus să iubească pur şi dezinteresat arta în mijlocul căreia i-a fost hărăzit să se nască. Chiar dacă viziunile sale sculpturale se vor mişca în timp spre forme, mijloace de expresie şi concepte de nimeni ştiute încă, vom resimţi mereu amprenta legilor milenare ale sculpturii naturii, a geografiei sinusoidale a corpului feminin şi a locurilor natale unde încă se mai aud glasurile tulnicelor. Admirând lucrările sale pe simeze, nu poţi să nu îl vezi cu ochii minţii cum umblă ore întregi prin păduri cu ochii după rădăcini sau ramuri uscate, cum vede o rădăcină şi ştie deja ce formă va căpăta. Artistul preferă de cele mai multe ori să se folosească de formele fascinante pe care le oferă natura. Uneori, nu face decât să şlefuiască materialul. Pe de altă parte, expune şi lucrări foarte migăloase, la care a lucrat chiar luni de zile. Vestitele sale, deja, lucrări în rădăcini, sunt inspirate de mitologie sau de viaţa de zi cu zi, reprezintă animale imaginare sau reale. La acestea autorul nu urmează canoanele artelor plastice uzuale, ci se raportează la subiectele oferite de mediu, fiecare rădăcină sau formă ciudată de lemn pe care o prelucrează reprezentând pentru el un adevărat elixir.
