REMEMBER 2007: Adevărul despre încetarea activităţii la Casirom SA Turda!

casirom

Ca jurnalist, am o activitate vastă în spatele meu. Am început să scriu în anul 1996, iar până azi s-au adunat 25 de ani de activitate aproape neîntreruptă (a fost o întrerupere de 3 luni, dar o să vă povestesc dedesubturile ei cu altă ocazie). Au fost multe articole care au făcut vâlvă, acum mulți ani. M-am decis să redau o parte din articolele scrise la acea vreme. Demersul are ca scop creionarea unor repere în ceea ce a însemnat jurnalismul local.

În anii 2004-2005, când am început să scriu despre unele nereguli de la societatea turdeană Casirom SA (care avea sediul pe strada 22 Decembrie 1989, în apropiere de intersecția drumului spre Mihai Viteazu, dar care a fost ”rasă” ulterior), mi se păreau unele lucruri extrem de dubioase. Mi se par și acum, când privesc în urmă și când îmi dau seama că, în ciuda faptului că am sesizat concret un mecanism de ”țepuire”, niciun organ al Statului Român nu a reacționat în vreun fel. Este, poate, un exemplu clar de vânzare a României, pe bucăți.

Înainte de anul 2007, anul intrării României în Uniunea Europeană, am scris câteva articole despre mecanismul din spatele ”Afacerii Casirom”, care avea ca scop unic profitul unor italieni, care erau acționarii societății, iar efectul era falimentul societății, în cele din urmă. În perioada 2004-2007 am scris mai multe articole pe această temă. Au existat multe persoane, chiar angajați de la Casirom, care îmi reproșau la acel moment că sunt ”minciuni”, că italienii investesc în fabrică, că totul e roz și frumos. Peste ani, s-a demonstrat că aveam dreptate, din păcate!

A existat chiar și o ”tentativă” de proces din partea acționarilor italieni. În sensul că au deschis un proces la Tribunalul Cluj, în care mă acuzau că am scris minciuni și îmi solicitau ”daune” de 1.000.000 de euro! Da, ași citit bine! Procesul, de fapt, a încetat înainte de a începe, efectiv. Pentru că italienii și-au retras plângerea, după ce eu am depus un document din interiorul societății (primit de la o ”sursă” căruia îi mulțumesc și azi, în gând; nimeni nu știe cine e, iar eu o să duc acest secret cu mine în mormânt, dacă persoana respectivă nu va face chiar ea această mențiune, pentru că mi-am jurat că nu-mi voi divulga sursele niciodată, indiferent de repercusiuni!), care proba tot mecanismul de ”țepuire” al societății, pe care l-am explicat.

Iată mai jos artcolul, așa cum a apărut publicat în anul 2007, în ziarul local OBIECTIV; sub semnătura mea:

Adevărul despre încetarea activităţii la Casirom!

Încetarea activităţii la Casirom este normală, în condiţiile în care italienii de la Unimetal SpA, care au controlat fabrica turdeană de carbură de siliciu, au „ţepuit-o” sistematic, în special după 2003. Ziarul OBIECTIV deţine dovezi despre mecanismul prin care italienii s-au ales cu profitul, iar fabrica turdeană cu pierderile. Organele de cercetare penală s-ar putea autosesiza în acest caz!

Săptămâna trecută, miercuri, administratorii societăţii Casirom au anunţat Bursa electronică Rasdaq că vor opri producţia. “Având în vedere cã energia electricã deţine aproximativ 60% din preţul de cost, Consiliul de Administraţie informeazã cã ia hotãrârea de a întrerupe temporar producţia pânã la gãsirea unor soluţii. Se vor efectua concedieri colective pentru reducerea la minim a personalului, astfel încât societatea sã funcţioneze ca persoană juridicã, conform legilor în vigoare”, a precizat preşedintele CA, Alexandru Iancovschi. Numai că, oficialii Electrica Transilvania susţin că tarifele nu s-au scumpit şi că, de fapt, cei de la Casirom nu sunt clientul lor, pentru că au schimbat furnizorul (conform surselor noastre, Casirom a tot schimbat furnizorii de servicii şi materiale, pentru că nu i-a plătit). Investigaţiile ziarului OBIECTIV scot la lumină un alt adevăr.

Totul a început în 2004

Planul italienilor a fost pus în practică începând cu 2004. În acel an, datele contabile au scos la iveală o situaţie cel puţin ciudată: deşi producţia se dublase, comparativ cu anul 2003, pierderile s-au amplificat direct proporţional cu cifra de afaceri. Ce putea însemna asta? Că societatea funcţionează pe pierderi. Adică, preţul de vânzare al carburii de siliciu era mai mic decât costul de producţie. La vremea respectivă, reprezentantul Unimetal SpA, Paolo Favaretti, a negat aceste acuzaţii. Dar, unele dovezi indicau cât se poate de clar că italienii cumpărau tona de carbură cu 360 de euro şi o revindeau cu circa 500 de euro, pe piaţa europeană, în condiţiile în care costurile de producţie pentru o tonă erau de circa 410 euro. Matematic vorbind, la fiecare tonă de carbură, Casirom îşi trecea în cont o pierdere de vreo 50 de euro, în timp ce Unimetal SpA avea un profit de peste 100 de euro. 

Dovezi clare!

Există dovezi clare în acest sens! Pe de o parte, documente interne ale societăţii, pe de altă parte, adrese trimise din Italia de cei de la Unimetal SpA. În primul caz, e vorba de unele adrese făcute de fostul director Ioan Florea şi de fostul director economic Marcela Beian, care au atras atenţia Consiliului de Administraţie că situaţia nu e normală (adresă din 16 decembrie 2003: “preţul de vânzare este cu 77 euro/tonă mai mic decât costul obţinerii unei tone”). Dar n-au fost băgaţi în seamă, pentru că nu era în interesul italienilor. 

În al doilea caz, e vorba de unele fax-uri trimise din Italia, de la sediul Unimetal SpA, pe numărul de telefon al Casirom, în care italienii “dictează” preţul de achiziţie, contrar semnalelor de alarmă trase de fosta conducere, şi chiar indică destinaţia carburii de siliciu, pe la ei trecând doar hârtiile, pentru contabilitate. În documentul citat, italienii solicită 300 de tone de carbură de siliciu, cu preţul de 365 euro/tonă, pentru a o furniza unui client din Germania, Werner Kessl Glessereibedarf GmbH. Adică, aproximativ cu 50 de euro mai puţin decât costurile de producţie pentru aceeaşi cantitate de carbură de siliciu. Doar la această tranzacţie, italienii au câştigat aproximativ 40.000 de euro, în timp ce societatea turdeană a pierdut circa 15.000 de euro. Calculaţi la ce sume s-a ajuns în condiţiile unei producţii de 25.000 de tone!

Altă dovadă!

În 1 iulie 2005, ziarul Averea a publicat o informaţie privind intenţia Comisiei Europene de a iniţia o investigaţie pentru a stabili dacă producătorul de carbură de siliciu din Turda, care exporta produsul pe piaţa comunitară, practică un preţ de dumping, afectând astfel industria de profil din UE. Anunţul a fost făcut public de Comisia Europeană (CE), care primise o reclamaţie în acest sens în luna martie a aceluiaşi an. Acuzaţia de dumping făcea referire tocmai la comparaţia între valorile normale ale costurilor de producţie şi preţul de export pe piaţa Uniunii Europene. „Reclamanţii au adus probe că importurile provenind din România au crescut în termeni absoluţi şi în ceea ce priveşte cota de piaţă“, se mai arată în anunţul CE, publicat în jurnalul oficial al UE. 

În loc de concluzie

Mecanismul gândit de italieni a putut funcţiona atâta timp cât România nu a fost membru UE. Însă, de la 1 ianuarie 2007, noul statut al României le-a dat peste cap calculele italienilor. Pe de o parte, pentru că au intrat în vizorul Comisiei Europene, iar pe de altă parte pentru că erau obligaţi la investiţii de milioane de euro, pentru protecţia mediului, în cazul în care ar fi dorit continuarea activităţii. Pe de altă parte, scăderea cursului de schimb euro/leu a amplificat şi mai tare nivelul pierderilor societăţii. Conform unor surse din mediul economic, acestea ar fi ajuns la peste 200 de miliarde de lei vechi! Astfel, decizia anunţată, privind încetarea activităţii, nu este deloc surprinzătoare. Numai că motivaţia cu creşterea preţului la energia electrică nu este pe deplin reală şi ascunde un mecanism de “ţepuire” al societăţii, care s-a întins pe durata a trei ani de zile! Deţinem probe concludente pentru a susţine aceste concluzii rezultate în urma investigaţiilor făcute.

Casirom, în date şi cifre

Acţionariatul Casirom era, conform ultimei raportãri cãtre Rasdaq, Unimetal (Italia) – 33,80%, Elsid Titu – 17,81%, Francesco Andretta – 13,40%, Alseide – 14,91%, persoane fizice şi juridice – 20,09%. La 26 septembrie 2006, Unimetal a vândut 135.000 de acţiuni la 7 bani/unitate, iar la 2 noiembrie italienii au mai înstrãinat 59.000, la acelaşi preţ. Casirom a înregistrat în 2005 o cifrã de afaceri de 29 milioane de lei şi venituri de 30 de milioane de lei, potrivit Ministerului Finanţelor Publice. Cu toate acestea, societatea a ieşit pe pierdere cu 8,8 milioane. Datoriile Casirom pe 2005 erau de 17,6 milioane. La finele lui 2005, combinatul de produse ceramice refractare avea 285 de salariaţi.

Subscribe
Notify of
guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments

firma de top