Președintele Klaus Iohannis a atacat la Curtea Constituțională a României (CCR) legea care prevede transferul unei suprafețe de teren de 2,2073 hectare, aflată în domeniul public și în administrarea Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda, în domeniul public al municipiului Turda și în administrarea Consiliului Local Turda.
Președintele a trimis Curții Constituționale sesizarea de nelegalitate, vineri 17 martie 2023, privind Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare.
”La data de 4 martie 2023, Parlamentul a transmis Președintelui României, în vederea promulgării, Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare (PL-x nr. 411/2022).
Prin conținutul său normativ, această lege contravine dispozițiilor ce reglementează la nivel constituțional dreptul de proprietate precum și deciziilor Curții Constituționale, respectiv art. 136 alin. (4) și art. 147 alin. (4) pentru motivele expuse în cele ce urmează.
Potrivit art. I pct. 1 din legea dedusă controlului de constituţionalitate, la articolul 54 din Legea nr. 45/2009, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alin. (7), cu următorul cuprins: „(7) Se transmite suprafața de teren de 2,2073 ha, din tarlaua 100, parcela 28, de pe raza municipiului Turda, județul Cluj, aflată în domeniul public al statului și în administrarea Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda, cu nr. MF 101838, în domeniul public al municipiului Turda și în administrarea Consiliului Local al municipiului Turda”.
Noul alineat introdus, prin două teze distincte, instituie concomitent cu transmiterea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren respective şi un drept de administrare asupra aceleiași suprafețe de teren în favoarea Consiliului Local al municipiului Turda.
În privința terenurilor proprietate publică date în administrarea instituțiilor şi unităților de cercetare-dezvoltare de drept public şi de utilitate publică, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 permite expres scoaterea lor din proprietatea publică şi din administrarea unităților de cercetare-dezvoltare din agricultură şi silvicultură prin lege ca act al Parlamentului. Însă, în ceea ce privește modalitatea de constituire a dreptului de administrare, direct prin lege, considerăm că dispozițiile art. I pct. 1, teza a II-a contravin art. 136 alin. (4) din Constituţie.
Potrivit acestui text constituţional: „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică”.
Totodată, potrivit art. 867 din Codul Civil: „(1) Dreptul de administrare se constituie prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean sau, după caz, a consiliului local. (2) Autoritățile prevăzute la alin. (1) controlează modul de exercitare a dreptului de administrare”.
De asemenea, art. 287 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ enumeră la lit. b) printre entităţile care exercită dreptul de proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi autoritățile deliberative ale administrației publice locale, pentru bunurile aparținând domeniului public al unităților administrativ-teritoriale. Acestea, în temeiul art. 297 din același act normativ, decid, în condițiile legii, cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de proprietate publică, respectiv darea în administrare, concesionarea, închirierea ori darea în folosință gratuită.
În ceea ce privește darea în administrare a bunurilor proprietate publică art. 298 din Codul administrativ stipulează că: „Autoritățile prevăzute la art. 287 exercită în numele statului, respectiv al unității administrativ-teritoriale următoarele prerogative: a) ținerea evidenței de cadastru şi publicitate imobiliară, în condițiile legii; b) stabilirea destinației bunurilor date în administrare; c) monitorizarea situației bunurilor date în administrare, respectiv dacă acestea sunt în conformitate cu afectațiunea de uz sau interes public local sau național, după caz, precum şi cu destinația avută în vedere la data constituirii dreptului”. În plus, art. 299 din același act normativ stabilește şi conţinutul actului prin care se constituie dreptul de administrare. Astfel, hotărârea consiliului local al comunei, al orașului sau al municipiului, după caz, prin care se constituie dreptul de administrare, trebuie să conțină cel puțin următoarele elemente: a) datele de identificare a bunului care face obiectul dării în administrare şi valoarea de inventar a acestuia; b) destinația bunului care face obiectul dării în administrare; c) termenul de predare-primire a bunului.
Din analiza coroborată a dispozițiilor constituționale și legale anterior menționate, rezultă că stabilirea dreptului de administrare în favoarea Consiliului Local al municipiului Turda – asupra suprafeței de teren de 2,2073 ha, din tarlaua 100, parcela 28, de pe raza municipiului Turda, județul Cluj ce va intra în domeniul public al municipiului Turda – nu se putea realiza prin lege, ca act al Parlamentului. În cazul concret, avut în vedere de norma criticată, operațiunea juridică de constituire a dreptului real de administrare ar fi trebuit să se realizeze prin act administrativ al autorității locale, după dobândirea de către aceasta a dreptului de proprietate.
În acest sens este şi bogata jurisprudență a Curţii Constituţionale (Decizia nr. 1/2014, Decizia nr. 684/2020, Decizia nr. 58/2022). Astfel, prin Decizia nr. 1/2014, paragraful 188, Curtea Constituțională a reținut că: „dreptul de administrare se constituie, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, prin acte administrative cu caracter individual, de încredințare a bunurilor proprietate publică regiilor autonome sau, după caz, autorităţilor administrației publice centrale sau locale şi altor instituţii publice de interes național, județean sau local, autoritățile care îl constituie având şi dreptul de a controla modul în care este exercitat dreptul de administrare de către titularul său”.
Totodată, în decizia precitată, paragraful 190, Curtea Constituțională a mai reținut că: „transferul din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor județene, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, nu poate echivala cu operațiunea juridică de constituire a dreptului real de administrare, dat fiind faptul că unitățile administrativ-teritoriale nu pot avea calitatea de subiecte ale dreptului de administrare, întrucât ele sunt chiar titularele dreptului de proprietate publică. Mai mult, transmițând însuși dreptul de proprietate publică către unitatea administrativ-teritorială, statul nu poate constitui, în același timp, şi dreptul de administrare în favoarea autorităţilor administrației publice locale, întrucât nu mai este titularul dreptului de proprietate publică corespunzător, pe care tocmai l-a transmis”.
Față de toată această jurisprudență constituţională – care a stabilit că o astfel de modalitate de constituire a unui drept de administrare asupra bunurilor proprietate publică, supuse transferului interdomenial, este incompatibilă cu noțiunea şi caracterele juridice ale dreptului real de administrare, corespunzător dreptului de proprietate publică, şi, pe cale de consecinţă, contravine dispozițiilor art. 136 alin. (4) din Legea fundamentală, care consacră la nivel constituţional modalitățile de exercitare a dreptului de proprietate publică – rezultă că prin conţinutul normativ, norma criticată contravine şi dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, relevante fiind, așa cum am arătat anterior: Decizia nr. 1/2014, Decizia nr. 684/2020, Decizia nr. 58/2022.
În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteți sesizarea de neconstituționalitate și să constatați că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare este neconstituțională.”, a transmis președintele României către CCR.
