Fostul poliţist Emil Turc, şeful zonei de poliţie Iara, a fost condamnat la doi ani de închisoare, pentru luare de mită. El a fost închis în perioada 9 decembrie 2006 – 28 martie 2008. Însă, fostul poliţist a obţinut câştig de cauză la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a solicitat rejudecarea dosarului în care el a fost condamnat, pe motiv că instanţa a refuzat să audieze martori importanţi în proces.
Emil Turc este decis să-*şi demonstreze nevinovăţia pe calea justiţiei. Teoretic, în acest moment, dosarul este în rejudecare şi există două variante. Fie el va fi condamnat din nou, pe baza probelor, fie va avea câştig de cauză şi va fi achitat, situaţie în care ar putea avea dreptul de a solicita daune morale Statului Român!
Cine a vrut condamnarea lui?!
În prima fază, Emil Turc a fost condamnat la 7 luni de închisoare. Ulterior, pedeapsa a fost majorată la doi ani. El a fost cercetat încă din 2004 de DNA, sub acuzaţia de luare de mită, dar cazul a fost închis de procurori, din lipsă de probe. Apoi, în 2006, Emil Turc a fost acuzat că a primit 500 de dolari de la Vasile Todor, un localnic din Iara. DNA a menţionat că Todor nu avea antecedente penale, însă acum a ieşit la iveală faptul că acesta avea nu mai puţin de cinci condamnări! De regulă, astfel de practici, în care un condamnat îl „dă în gât” pe un poliţist, procuror sau judecător sunt cazuri în care respectivul ajunge la o înţelegere cu cei care vor condamnarea „cu orice preţ” a unei persoane.
Dosar bazat pe declaraţii contradictorii
Incidentul pentru care a fost acuzat Emil Turc s-a produs în 6 aprilie 2002. În acea zi, poliţiştii au oprit o maşină, la un control rutier. La volanul maşinii se afla minorul Claudiu Cordiş, pe bancheta din dreapta era Vasile Todor, iar în spate Cosmin Drăgan. Tot dosarul s-a bazat pe declaraţia lui Vasile Todor, care susţine că i-aq arătat cinci degete poliţistului şi că i-a spus, de faţă cu martorul Cosmin Drăgan, că-i dă 500 de dolari ca să se muşamalizeze totul. Numai că celălalt martor susţine că nu i-a văzut pe cei doi discutând!
De altfel, aceasta nu e singura declaraţie contradictorie din dosar. În aceste condiţii, nu este exclus ca Emil Turc să obţină câştig de cauză în instanţă.
Practica judiciară cu „denunţătorul”
Metoda „denunţătorului” este una de sorginte comunistă. Înainte de 1989, persoanele incomode erau înlăturate din sistem aparent pe căi legale. Însă, procesele aveau la bază „denunţuri” care conţineau acuzaţii ireale, însă care erau luate în considerare în instanţă, iar cel vizat primea o condamnare privativă de libertate. De regulă, „denunţătorul” era o persoană cercetată penal sau care a avut probleme cu organele de cercetare penală, iar „denunţul” era făcut în urma unei înţelegeri cu anchetatorii.
(Articol publicat în săptămânalul Obiectivul de Arieş)