Închiderea fabricii de la Jucu a devenit subiectul central al majorităţii organelor de media regională, şi nu numai! Dincolo de acest eveniment economic, cred că e momentul să facem o analiză a mesajelor transmise de politic. Pentru că, din punctul meu de vedere, cazul Nokia arată tocmai infantilismul politic în care se scaldă clasa noastră politică.
Acum ceva ani, liberalul Marius Nicoară îşi făcea răni la piept, de la pumnul cu care se bătea în piept peste tot prin judeţ, la întâlnirile cu alegătorii, cărora le povestea cum a stat el la o cafea cu investitorii de la Nokia şi cum aceştia, în urma insistenţelor lui Marius Nicoară, au acceptat să vină în România, taman la Cluj. Făcând abstracţie de orice alt detaliu, puteai rămâne cu impresia că Nicoară se trage de şireturi cu cei de la Nokia.
Acum, la vreo 4 ani distanţă de la acel moment, finlandezii şi-au făcut bagajele şi au anunţat că închid fabrica. Cu siguranţă, mulţi nu s-au gândit la criza economică şi la proasta strategie managerială a Nokia, ci şi-au pus întrebarea firească, având impregnată acea „aducere” a marelui concern la Jucu, cu aportul evident şi mult clamat al lui Marius Nicoară: „Oare s-o fi certat cei de la Nokia cu Nicoară?!”. Întrebarea e o glumă, bineînţeles… Cum o glumă este şi clasa asta politică a noastră, care devine enervant de încăpăţânată în a se menţine la nivelul infantilismului politic.
Şi acum să vă spun ceva: Nokia nu a venit la Cluj de dragul lui Nicoară. Şi n-a plecat nici că s-a certat cu el sau cu pedeliştii. Şi credeţi-mă, când vă spun asta, sunt mult mai sincer decât cei care orbiţi de numărătoarea punctelor electorale, vin să vă spună că mâine dimineaţă soarele va răsări la ora 7.12 fix, la insistenţele lor, deşi răsăritul soarelui e tot atât de dependent precum Nokia. Sau Nokia precum soarele, dacă vă convine mai bine…
Nokia este un concern multinaţional ca multe altele. La ei, totul se rezumă la profit. Profit care este rezultatul veniturilor din care se scad cheltuielile. Când această balanţă tinde spre 0, concernele de acest gen caută soluţii mai economice, pentru a diminua cheltuielile. Pentru neavizaţi, asta a stat şi la baza deciziei de închidere a fabricii din Bochum, urmată imediat de deschiderea fabricii de la Jucu. Decizia lor a fost pur economică. Simplu! Ştiaţi care era venitul mediu al majorităţii angajaţilor de la Nokia din România? Între 500 şi 800 de lei. Vă închipuiţi un neamţ care să lucreze pentru maxim 200 de euro?! Mă îndoiesc… Deci aţi înţeles unde anume au reuşit cei de la Nokia să-şi reducă cheltuielile?!
Revenind la Nokia, nu este de neglijat că, pe lângă criza economică, concernul finlandez care la un moment dat domina piaţa telefoanelor mobile a fost nepregătit pentru noul trend: smartphone-urile! Practic, Nokia s-a trezit cum piaţa i se scurge printre degete, precum nisipul. Şi nu le va fi deloc uşor să surmonteze handicapul! Tocmai de aceea au nevoie de resurse ieftine, atât în ceea ce priveşte dezvoltarea sectorului de smartphone-uri, cât şi în ceea ce priveşte mâna de lucru. Unde există astea? Mai la Est, evident, spre Asia… Însă, nu analiza Nokia era scopul meu, ci demascarea infantilismului politic exemplificat şi de „creşterea şi descreşterea Nokia în România”, ca să parafrazez niscaiva cronici istorice.
Şi acum, să revenim la realitatea din spatele sosirii Nokia la Cluj…
Nokia a venit pentru că i s-au pus pe tavă anumite condiţii. Din păcate, de dragul câştigării unor alegeri, nu ştiu dacă cei care au întins covorul roşu pentru Nokia, ca să-şi agaţe emblema firmei la rever, în descinderile electorale în teritoriu, au ştiut să fie atât de deştepţi încât să se asigure la încheierea unor acorduri economice. Că, repet: Nokia n-a venit la Cluj nici de dragul lui Nicoară, nici a lui Boc şi nici a lui lelea Nană din Jucu! Deja se vorbeşte de investiţii din banul public de cel puţin 15 milioane de euro! Da, aţi citit bine! Acum, că Nokia şi-a făcut bagajele, sunt convins că multe lucruri vor ieşi la suprafaţă. Chiar dacă, cei care au încheiat atunci acordul cu Nokia au avut grijă să secretizeze informaţiile existente acolo. Iar părerea mea este că desecretizarea acelui contract va arăta DE CE Nokia a venit la Cluj!
Pe de altă parte, cred că acest caz ar trebui să ne determine să devenim mai pragmatici. De ce să nu recunoaştem că, până acum, majoritatea investiţiilor străine din România au la bază forţa de muncă ieftină?! Ori, aici este problema! Globalizarea se produce într-un ritm atât de rapid, încât în câţiva ani ajungem dintr-o ţară cu forţă de muncă ieftină într-una mai puţin agreabilă din acest punct de vedere, datorită faptului că… există noi zone cu forţă de muncă ieftină! Ce descoperim acum e tragic: timp de peste 20 de ani, stimata noastră clasă politică nu a conceput proiecte majore, de anvergură, care să se reflecte în economia naţională sănătoasă, care să permită dezvoltarea antreprenoriatului local naţional, care să permită dezvoltarea cercetării şi a inovaţiilor. Şi, din păcate, suntem nevoiţi să învăţăm din lecţii dure, cum e şi relocarea activităţii Nokia…
Însă, cu părere de rău trebuie să constat că ne e sortit să suferim în continuare. Că aşa se întâmplă cu orice prost care nu judecă cu capul pe umeri! Suntem, în continuare, ţara în care un mare procent din populaţie încă mai aşteaptă „ceva” de la Stat. Ce-i drept, şi datorită faptului că încă mai există politicieni care promit vrute şi nevrute, fără a prezenta un calcul economic simplu, care să suţină majorarea salariilor, pensii indexate, micşorarea TVA, prime duble, salarii mărite şi multe alte baliverne numai bune pentru drogat electoratul prea naiv. Ori, direcţia e cu totul alta…
Oare e prea mult dacă pretind responsabilitate de la o clasă politică care, după cum numărăm cu abacul, are peste 20 de ani?!
Descoperă mai multe la TurdaNews
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
