Curtea de Apel Cluj a desființat în totalitate sentința Tribunalului Cluj în dosarul penal privind modernizarea Parcului Zoologic Turda și a dispus rejudecarea cauzei. Deși inițial s-a crezut că motivul principal este doar prescripția, motivarea Deciziei Penale scoate la iveală nereguli procedurale grave la instanța de fond: judecătorul care a pronunțat prima sentință ar fi copiat integral rechizitoriul procurorilor, fără a analiza probele sau apărările inculpatului.
„O aparență de motivare” – Sentința, copiată cu tot cu greșeli
Magistrații Curții de Apel au fost tranșanți în analiza sentinței atacate, constatând că prima instanță nu a efectuat o judecată reală. În motivarea deciziei de trimitere spre rejudecare, judecătorii de la Cluj notează că sentința Tribunalului este, în mare parte, o reproducere fidelă a rechizitoriului DNA, preluată prin metoda „copy-paste”.
Conform documentului instanței:
„Se impune concluzia că starea de fapt a fost copiată din rechizitoriu de judecătorul de prim grad de jurisdicţie prin procedeul copy-paste în integralitate, deoarece s-a putut observa că au fost copiate inclusiv erorile de redactare sau de aşezare în pagină a textului.”
Mai mult, Curtea de Apel subliniază că, deși dosarul a fost pe rol timp de 3 ani și s-a administrat un vast probatoriu (martori, înscrisuri), sentința nu reflectă nicio analiză proprie a judecătorului.
„Judecătorul s-a rezumat a realiza un colaj din paragrafe copiate întrutotul din rechizitoriu (…) lăsând impresia că 3 ani de administrare de probatoriu nu au existat”, se arată în motivare.
Această lipsă de analiză a încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de CEDO, făcând imposibil controlul judiciar pe fond.
Miza banilor: Prejudiciul de 1,7 milioane lei, stabilit „din pix”?
Un alt motiv crucial pentru rejudecare este modul în care a fost soluționată latura civilă. Tribunalul obligase inculpatul – fostul diriginte de șantier – la plata sumei de 1.711.236 lei către Municipiul Turda.
Curtea de Apel a constatat însă că această sumă a fost preluată mecanic dintr-un raport al Curții de Conturi care avea doar un caracter estimativ, fără a fi validată de o expertiză tehnică judiciară solidă în construcții.
Apărarea a susținut constant că auditorii Curții de Conturi nu aveau competențe în construcții și nu au ținut cont de lucrările ascunse, de stocurile de materiale existente sau de lucrările suplimentare efectuate în realitate, dar care nu apăreau în proiectul inițial.
„Judecătorul s-a rezumat la a avea în vedere strict valoarea estimativă a unui prejudiciu stabilit pe baza analizei unor conturi (…) cu privire la care s-a invocat că echipa de control nu avea cunoştinţe de specialitate în domeniul construcţiilor”, notează Curtea.
Astfel, instanța superioară a decis că stabilirea prejudiciului s-a făcut superficial, ignorându-se probele administrate în apărare.
Ce urmează?
Dosarul se întoarce la rejudecare, începând de la etapa audierii inculpatului. Chiar dacă pentru faptele penale a intervenit prescripția (răspunderea penală s-a stins în noiembrie 2020), miza procesului rămâne una uriașă pe latura civilă.
Noul complet de judecată va trebui să stabilească, pe baza unei analize proprii și a expertizelor, dacă există un prejudiciu real, care este valoarea exactă a acestuia și dacă fostul diriginte de șantier poate fi obligat la plată.
Până la finalizarea noului proces, sechestrul asigurător pe bunurile inculpatului, până la concurența sumei de 1,7 milioane lei, a fost menținut.
Sinteza neregulilor constatate de Curtea de Apel:
Lipsa motivării: Sentința de fond a avut doar 13 pagini (față de rechizitoriul de 116 pagini), majoritatea copiate.
Ignorarea apărării: Judecătorul nu a răspuns argumentelor aduse de inculpat.
Prejudiciu incert: Suma imputată s-a bazat pe o estimare contabilă, nu pe o expertiză tehnică în construcții care să verifice realitatea din teren a lucrărilor de la Zoo.
