147202962 4114679985231161 2521280787151532603 n

Leonardo-Mihai MĂRINCEAN: Noi, mereu invers, nu adaptăm școala vieții ci punem mai multă presiune să se adapteze viața școlii

Toată dezbaterea și controversa privind rezultatele de la Bacalaureat și Evaluare Națională poate să fie redusă la o simplă problemă de statistică.

(1) Sunt aceste evaluări VALIDE, însemnând că reușesc să măsoare ce își propun să măsoare?

Pentru a răspunde la această întrebare ar trebui să știm, totuși, ce își propun să măsoare?

Dacă ne uităm la nota individuală a fiecărei materii, aceasta ar trebui să măsoare gradul de stăpânire al domeniului (potrivit vârstei). Aici se pune problema a ceva ce se numește validitate ecologică: reușesc aceste note obținute într-un context steril (de examinare) să prezică performanța în domeniu în viața reală? Destul de slab, aș zice eu. Aceste evaluări nici măcar nu sunt gândite să aibă vreo legătură cu viața reală, darămite să se și măsoare magnitudinea unei astfel de legături.

Doar exemplificativ și superficial, o astfel de legătură ar arăta așa (fără să ne limităm la acestea):

Prezice nota la matematică (EN sau BAC) o mai mare abilitate de a reprezenta realitatea în termeni matematici?

Prezice nota la română (EN sau BAC) o abilitate mai bună de comunicare sau grade de creativitate literară/înțelegere profundă a unui text mai înalte?

Prezice nota la biologie (BAC – anatomie) o abilitate mai bună de a acorda primul ajutor, a își înțelege propriul corp?

Prezice nota la istorie (BAC) o abilitate mai bună de a înțelege contextul politic actual și de a gândi critic?

Și tot așa, punctual. Punct cu punct, ar trebui desfăcută fiecare materie, identificate competențe, deprinderi și comportamente astfel încât să ne asigurăm, nu doar că aceste note au o corelație cu viața reală, dar și că magnitudinea acestei corelații este supravegheată cu fiecare generație pentru a îmbunătății curicula actuală.

Noi, mereu invers, nu adaptăm școala vieții ci punem mai multă presiune să se adapteze viața școlii.

Dacă ne uităm însă la media generală obținută la examenele de BAC/EN problema se complică sever.

Această medie generală este, din toate punctele de vedere, tratată ca un predictor al succesului în viață (și meritului individual al elevilor). Media este baza care stabilește ulterior accesul la instituția de învățământ dorită (liceul, respectiv facultatea) precum și a facilităților aferente (burse, locuri bugetate, loc la cămin), la fel cum este puternic recompensată, atunci când este foarte mare.

Tot din prisma validității ecologice, îmi vine foarte greu să cred că această medie corelează cu succesul în viață.

Mai mult, se pune foarte puternic și problema direcției cauzalității: ar cauza această medie succesul sau se întâmplă că cei care provin din familii care le pot oferii resursele și sprijinul necesar să obțină o medie mare oricum primesc resurse și sprijin să aibă și succes.

Și mai rău, această medie este compusă diferit, în funcție de specializare, din cu totul alte seturi de competențe. Este oare același lucru să măsori cât de bine se descurcă cineva, în medie, la Română, Chimie și Matematică precum este să măsori la Română, Istorie și Psihologie?

Vă puteți întreba, foarte rezonabil, ce este acest succes?

Încercăm să măsurăm inteligența (IQ)? În acest caz, ar trebui să vedem cum corelează notele la BAC/EN cu teste standardizate de inteligență.

Încercăm să măsurăm bunăstarea financiară ulterioară în viață? În acest caz, ar trebui să vedem cât de bine reușesc aceste note să prezică veniturile la diverse puncte din viață.

Încercăm să măsurăm echilibrul psihologic de bază? Poate ar trebui să măsurăm cât de bine prezic aceste note criminalitatea, divorțul, suicidul sau alte fenomene considerate deviante.

Vi se pare absurd? Vi se pare că cer prea mult sau deraiez? Eu mă uit cu invidie la alte state care investesc resurse semnificative exact în aceste aspecte. Doar o simplă căutare cu privire la SAT (test standardizat utilizat pe scară largă pentru admitere la facultate în Statele Unite) ne dă nenumărate articole cu privire la legătura dintre rezultatele la SAT și aproape orice altceva (venituri ulterioare, IQ, sănătate fizică, sănătate mintală etc.).

Sigur, nici ale lor nu sunt perfecte. Statistica nu îți poate da rețeta perfectului, doar indici cu privire la cum să perfecționezi.

(2) Nu doar atât, dacă notele sunt un instrument statistic, ajungem la problema următoare – Sunt aceste evaluări FIABILE, însemnând că reușesc să măsoare consistent și consecvent ce își propun să măsoare?

Simpla magnitudine a scandalului anual cu contestațiile ne spune că nu. Baremele încă au destule puncte interpretabile, ni se tot amintește că evaluatorii sunt suprasolicitați (aspect care presupune și că nu pot evalua, mereu, corespunzător) și variația de conținut ridică numeroase probleme.

Această simplă perspectivă este însă insuficientă. Ca oriunde altundeva în viață, nici în statistică nu le poți avea pe toate. În linii mari, cu cât evaluările ar fi mai fiabile (mai standardizate și mai obiective), cu atât există riscul să fie mai puțin valide (să reflecte mai puțin ce își propun să măsoare cu adevărat). La fel și invers, cu cât s-ar transforma aceste evaluări în evaluări mai valide (de ex: pui elevii să realizeze efectiv comportamente și așa măsori competențe, nu doar cunoștințe) cu atât devin mai puțin fiabile (e mult mai greu să măsori obiectiv comportamente decât cunoștințe).

Ce înseamnă toate acestea? Nu o să avem niciodată evaluări mai bune pentru că e imposibil statistic să ai evaluări atât fiabile cât și valide? Se susține lozinca populară ”Notele nu contează”?

Nimic mai fals. Este foarte posibil să ai, în anumite limite, ambele caracteristici. Să spui că notele nu contează înseamnă să degrevezi de responsabilitate sistemul public. Notele contează și este una dintre cele mai importante datorii a Sistemului Național de Educație să le facă să conteze.

Notele ar trebui să reflecte nivelul real de cunoștințe și competențe pe care le are un elev.

Notele, în ansamblu (sau în medie) ar trebui să aibă putere predictivă cu privire la succes (în toate modurile în care este înțeles acest termen – emoțional, financiar, academic, profesional…).

Notele ar trebui să diferențieze corect (fiabil) între elevi pentru a putea fi corectă și diferențierea în beneficii acordate (locuri, burse, premii etc).

Nu știu cât sunt de valide și fiabile rezultatele la EN/BAC, tot ce am scris mai sus e păreristică. Problema nu e că eu nu știu, ci că MEN nu știe. Nu am auzit în viața mea de studii serioase care să justifice și să susțină subiectele de la EN/BAC, utilizarea rezultatelor în diferențierea corectă între elevi și utilizarea rezultatelor pentru a înțelege performanța.

Ce știu e că atât timp cât tot perindăm în spațiul public lozinca ”Notele nu contează” nici nu o să aflăm vreodată.

Leonardo-Mihai MĂRINCEAN – Președinte AMoS ED

TurdaNews este un portal informativ deschis oricărei persoane care vrea să-şi exprime opinia, în mod public, indiferent că e vorba de oameni politici, sportivi, oameni de afaceri, profesori, jurnalişti, reprezentanţi ai societăţii civile, cadre didactice etc. Ne puteţi transmite opinia dvs, pe diverse teme de interes, la adresa redactia@turdanews.net.

Comentarii

ULTIMELE articole: