Ioan Onacă este unul dintre oamenii speciali ai Turzii. A fost profesor de fizică și matematică, dar și director la cel mai prestigios liceu din Turda. Pe lângă asta, Ioan Onacă a pus umărul și la cea mai mare performanță a fotbalului turdean, câștigarea Cupei României în 1961.
TurdaNews a realizat un scurt interviu cu profesorul Ioan Onacă, pentru a afla care e povestea dânsului în afara Cupei României. Toată lumea cunoaște acea extraordinară poveste de „underdog”, a Arieșului, care a învins Rapidul chiar la București.
Ioan Onacă a vorbit despre începuturile din fotbal, despre meseria de profesor, dar și despre starea fotbalului din România.
DESPRE ÎNCEPUTUL DIN FOTBAL
„M-am născut la Iacobeni, unde am și făcut primele patru clase. Bunicii locuiau la Turda și din clasa a V-a am venit aici. Atunci am și văzut prima dată o minge de fotbal. Locuiam pe strada Mircea cel Bătrân, aproape de stadion (atunci era unde e Dedeman acum).
Ne jucam mai mult cu minge confecționate din cârpă. Adunam hârtii în ciorapi și dam o formă sferică. Un prieten mergea la fotbal la pitici și m-am dus și eu. Mă uitam la antrenamentele echipei mari.” – Ioan Onacă
DESPRE JUNIORAT ȘI TINERET
„După vreo doi ani am ajuns la juniori, la Progresul și în 1952 sau 1953 era Cupa Orașelor la juniori. Am avut o primă deplasare la Bistrița, atunci am fost prima dată cu trenul. Am ajuns până în sferturile de finală, unde ne-a eliminat Ploieștiul.
Am terminat junioratul și într-o după-masă a venit un delegat de la U Cluj. M-a întrebat care e situația școlară, i-am arătat și mi-a întrebat dacă vreau să merg la U Cluj. Îmi asigurat casă și masă dacă vreau să dau la facultate.
Am jucat primul meci acolo la tineret, în minutul 2 am dat gol. Antrenorul de la școala de fotbal de la Turda era și la U Cluj la tineret, făceam antrenament la Turda și o dată pe săptămână mergeam și la Cluj. Tot timpul se juca un meci amical între echipa mare și echipa de tineret. După un an s-a desființat tineretul și Ștefan Covaci, care mă știa de la Turda, m-a chemat la Dermata, în liga a treia. Acolo am stat trei ani și am locuit chiar în incinta stadionului.” – Ioan Onacă
VIAȚA DE PROFESOR ȘI CUPA ROMÂNIEI
„Când am terminat facultatea, prin repartiție, m-am dus la Bistrița. Am stat doi ani acolo, în Divizia B. Apoi, la Turda apărut catedră la Turda la LMV și m-am transferat în 1961. M-au primit cu multă căldură.
Mi-au făcut un orar convenabil să pot merge la antrenamente.
Turda deja bătuse pe Corvinul în Cupa și au mai urmat trei meciuri. Am câștigat cu Poli, cu UTA și în finala cu Rapidul.
Deplasările erau scurte, erau 12 echipe în Divizia B, erau regionale. Într-un tur, erau 5-6 deplasări, cea mai lungă era la Reșița.
Mi-a plăcut extraordinar de mult la școală, am fost un dascăl norocos. Atunci erau calificative, nu erau note, nu am avut niciodată „insuficient”. În fiecare an luam ceva mențiune.
În 1962, după ce am început campionatul, în primul meci cu CFR Arad, mi-am rupt meniscul și am făcut pauză până în 15 iunie. În 18 iunie m-am operat, dar nu am știut să fac recuperarea bine și am renunțat la fotbal.
Foarte greu m-am acomodat după, mai ales sâmbăta și duminică.” – Ioan Onacă
FOTBAL SAU ÎNVĂȚĂMÂNT
„Prima bucurie a fost fotbalul, acolo e agonie și extaz. Eu am fost un jucător de Divizia B, dar am avut noroc și am câștigat Cupa României. Fiind elev aici la Turda, apoi profesor. M-am simțit foarte bine în oraș. La LMV aveam niște condiții extraordinare.” – Ioan Onacă
Întregul interviu poate fi văzut aici:
Un profesor extraordinar !
un om adevarat si dascal de milioane!
Am avut NOROCUL si placerea sa il am ca dirigente !
nu am cuvinte sa descriu acele vremuri ; erau sublime ! Ieseam cu dinsu pe teren in spate si jucam fotbal pina ne prindea Rodicuta… ce vremuri !
Multa sanatate si fericire va dorim domnu profesor ,si va multumim pentru tot timpul si intelepciunea ce ne-ati dat-o fara a cere nimic la schimb …
Multumesc ⚽ 🍀