Rocsana Contraș este unul dintre cei mai activi oameni ai județului, și nu numai, când vine vorba despre ajutat persoanele nevoiașe.

Nu de puține ori, Rocsana a fost membru activ sau chiar inițiatorul diverselor acțiuni de caritate pe care le-a relatat presa, inclusiv TurdaNews.

Site-ul nostru a realizat un interviu cu Rocsana, pentru a afla povestea ei.

Reporter: În primul rând, vrem să aflăm cine este Rocsana Contraș – omul.

Rocsana Contraș: Sunt un simplu om. Sunt mamă. Sunt angajat. Am și viață personală! Am rate ca tot românul. Sunt un om perfect normal. Nu am afaceri. Nu vin din vreo familie cu nume sonor. Nici măcar nu folosesc numele de familie. Eu sunt Rocsana și atât. Sunt voluntar de ani buni. Sunt colecționar de zâmbete. Cred în oameni. Chimia umană funcționează cu precizie de ceas elvețian și oamenii se adună între ei în funcție de caractere, în funcție de interese, în funcție de convingeri. Voluntar poate să fie oricine. Eu sunt voluntar din pasiune.

R.: Ai făcut foarte multe acțiuni de voluntariat! De unde această energie?

R.C.: De unde îmi iau energia? Pe mine nu mă epuizează proiectele pe care le facem. Din contră, îmi încarc bateriile cu fiecare îmbrățișare, cu lacrimile lor de bucurie, cu zâmbetele lor. Mă refer aici punctual la campaniile umanitare. Până la urmă toate proiectele pentru comunitate emană o energie anume. Energie pozitivă. Sunt proiectele de sus din munte! Sunt bunicii Apusenilor cu blândețea lor, cumințenia lor, curățenia și sfințenia lor. Nu ai cum să pleci de la ei decât cu sufletul plin. Sunt îndrăgostită iremediabil de ulițe și prunci, de viața la sat, de ochi senini ce ne zâmbesc de sub icoane. Sau sunt icoane?! Nici nu mai știm! Știm că atunci când facem bine, ne simțim bine.

R.: Care a fost acțiunea care ți-a rămas la suflet?

R.C.: Punem suflet în toate acțiunile noastre. Ne străduim să conteze fiecare efort întotdeauna și invariabil. În urmă cu mai mulți ani am renovat o școală și o grădiniță la poalele Vlădesei. Un proiect frumos. Am dus carte românească pe Valea Timocului în Serbia. Am împădurit. Am cartat defrișări. Am trimis în tabere copii din familii nevoiașe. Sunt multe proiecte unde am pus munte de suflet. Anul acesta am amenajat un traseu senzorial pentru 30 de copii cu autism la Centrul de recuperare psiho-neuro-motorie pentru copii cu handicap Sfânta Irina din Turda. Am amenajat și o mică grădină senzorială tot acolo.

R.: Care este cazul care te-a impresionat cel mai mult?

R.C.: Nu știu să spun care caz m-a impresionat cel mai mult. Sunt multe situații ce le întâlnim și ne lasă fără cuvinte. Primim adevărate lecții de viață în drumurile noastre prin sate și cătune izolate. Îi am pe cei patru copilași din Băișoara. Mai avem puțin și terminăm pentru ei o căsuță – parter și mansardă. Stăteau înainte într-o căsuță, mult spus, o improvizație cu pereți de lut și pământ pe jos. Tot timpul m-a impresionat curățenia de acolo! Sărăcia nu este o scuză pentru mizerie! O familie unită, oamenii fără vicii, copii curați, purtați la școală. Am o fetiță cu o poveste incredibilă de viață, instituționalizată, pe care am adus-o să petreacă sărbătorile de iarna cu noi acasă.

R.: Acțiune de curățenie pe stadion, acțiuni de curățenie în natură, ajutorarea celor nevoiași etc. Ce urmează?

R.C.: Sunt multe alte acțiuni ce merită să le amintim.

Am dus de 1 iunie copilașii într-o excursie de o zi.

Am făcut un proiect frumos de 8 Martie pentru mame. Le-am adus la coafor și le-am cumpărat flori, rochii frumoase, creme de față și le-am dus la o cină.

Am dus două surori cu noi la mare. Le-am cumpărat pălării de soare, costume de baie, ochelari de soare.

Înainte să înceapă școala, am dus un grup de copilași merituoși pe Muntele Basmelor.

Am avut un proiect pentru nou născuți cu hăinuțe, scutece, cărucioare.

Am echipat spații de joacă.

Am dus produse de igienă.

Am oferit de la început și constant ajutor pentru persoane din Ucraina și am primit în acest sens și o distincție din partea Serviciului de ajutor Maltez.

Sigur că urmează încă multe acțiuni pe care le vom anunța din timp și vom continua să cooptăm alături de noi oameni frumoși și inimoși.

R.: Mai ai timp și pentru tine?

R.C.: Rămâne timp și pentru mine. Chiar dacă nu sunt cea mai aranjată gagică și nu am manichiura cea mai sofisticată. Nu rămâne într-adevăr timp la discreție. Nu rămâne timp pentru concedii lungi și locații exotice. Dar nu mă plâng. Fiecare procedăm așa cum simțim. Muncesc la raiul meu, în felul meu. Copila mea vine cu mine peste tot. Petrecem în felul acesta timp împreună și învață de la copilași mai puțin norocoși. Învață să aprecieze natura, sănătatea, lucrurile mărunte. Dacă un copil ce nu are nici măcar patul lui să doarmă, doarme înghesuit și pentru aia se trezește și îl pictează pe Dumnezeu atunci sigur toți mai avem încă multe de învățat.

R.: Care sunt următoarele acțiuni pe care le ai în program?

R.C.: Urmează o acțiune cu gecuțe de iarnă pentru copii. Am identificat unele nevoi acum în campania cu încălțăminte. 57 de gecuțe va trebui să achiziționăm pentru 57 de micuți din familii cu venituri reduse sau fără venituri. Vrem să repetăm și campania cu mâncare gătită de Crăciun și așa ca și anul trecut, să rămânem la masă în seara de ajun în casa omului simplu, în casa omului sărac. Să îi umplem casa și masa și să nu ne fie rușine să fim în seara de Crăciun cu ei și nu în vreun restaurant de fițe.

R.: Ce pasiuni pe lângă ajutorarea oamenilor?

R.C.: Am pasiuni. Și toate se leagă cumva. Sunt și vânător. Dar, practic vânătoarea la modul responsabil. Vânătoarea care apără curtea și munca țăranului român de prădători. Sunt cu toate forțele mele alături de omul de rând.

R.:  În medie, cam câte astfel de acțiuni se fac lunar și care sunt localitățile în jurul cărora faceți aceste acțiuni de voluntariat?

R.C.: Facem cat de des fapte bune. Avem campaniile tradiționale de sărbători, încălțăminte, ghiozdane, avem campanii cu nevoi punctuale cum au fost fetițele cărora le-am făcut ochelari de vedere. Ne întindem cu activitatea în tot județul, în județele limitrofe, în tot bazinul Apusenilor.

R.: Dacă sunt doritori care vor să ajute (cu bani, cu mână de lucru, cu orice), cum pot să intre în contact cu dumneavoastră?

R.C.: Contul meu de Facebook și de Instagram. Postăm despre toate proiectele noastre, demonstrăm în imagini tot ce facem, descriem situații detaliate privind copiii și felul în care vrem să intervenim. Urmează în doua săptămâni să postăm despre următorul proiect și modul în care ne vom organiza