M-am plictisit de colegii imaturi pentru care singurul argument într-o discuţie este etichetarea oponentului, ca expresie a neputinţei susţinerii unei discuţii bazate pe argumentaţie pro sau contra unei idei. Am auzit prea mult etichetări de genul “eşti portocaliu”, “eşti roşu”, “eşti albastru” sau mai ştiu eu ce culoare… Ca să nu mai vorbesc de alea care conţin epitete jignitoare, în speranţa că vor fi suficient de puternice pentru ca spectatorul acestui gen de manifestări să nu mai fie interesat de argumentele discuţiei, ci să dezbată situaţii de genul “ce coaie are ăla” etc.
Am mai spus-o, mai demult, cred că a sosit momentul ca presa locală să facă un pas înainte, să lase deoparte copilăriile şi să devină profesionistă. Şi, în paranteză fie spus, cred că există premisele pentru aşa ceva, pentru că din câte am înţeles, noul ziar care va apare pe piaţa turdeană va impune un anumit standard profesionist.
În presa locală nu există discuţii argumentate despre politică, fără ca automat să existe acuzaţii din partea celorlalţi. Dacă scriu ceva despre unele realizări ale primarului Ştefănie, cu siguranţă va sări cineva de cur în sus. Nu pentru a aduce argumente, ci pentru a mă face portocaliu! Din păcate, acesta e nivelul la acest moment…
Recent, am discutat cu cineva şi îi explicam că, în principiu, nu este o problemă dacă jurnalistul are o opţiune politică. Într-un fel, este normal, că e cetăţean şi el. Problema care trebuie pusă în discuţie e alta. În practică (mă refer la jurnalism), opţiunea sa să nu fie vizibilă sau “detectabilă” decât în cadrul unor articole de opinie (eventual), nicidecum în cazul articolelor informative. Şi, în plus, în subiectivitatea lui interioară, manifestată prin opţiunea electorală pe care o ia la momentul în care intră în cabina de vot, să manifeste principiile jurnalismului obiectiv. Dacă am reuşi, noi jurnaliştii, să înţelegem şi să trecem la această etapă, cu siguranţă am putea contribui mai mult la dezvoltarea urbei, din toate punctele de vedere. Pare paradoxal, dar aşa e…
Să mă explic… Pe plan local nu există o dezbatere obiectivă politică. Dacă spui ceva, imediat eşti etichetat că eşti cu “ăia” sau cu “ăialalţi”. Nimeni nu vede faptul că te străduieşti să treci la un nivel superior al jurnalismului local. La un nivel la care să existe dezbateri media politice, pro sau contra unor persoane politice, idei politice, acţiuni politice etc. Pentru că dacă am reuşi să facem acest lucru, ca jurnalişti, am trece la o etapă mai profesionistă. În plus, fiind vorba de o dezbatere, cu argumente, consider că am contribui fiecare cu propriile idei şi cu propria capacitate de analiză obiectivă la dezbaterile care ar putea exista în mass media locală. Din păcate, la noi lucrurile se tratează simplist: jurnalistul îşi spune propria părere (de regulă nemulţumire) şi nu acceptă nici un argument contrar ideilor exprimate de el. Pentru că, cel care are “curajul” să lanseze o dezbatere va fi imediat etichetat într-un fel sau în altul: portocaliu, hoţ, cu “ăialalţi” etc. Ori, cu tot respectul pentru presa locală, asta e o formă de infantilism jurnalistic.
Din păcate, am ajuns la concluzia că majoritatea colegilor se complac la nivelul infantilismului jurnalistic. Şi n-am să mă mai obosesc să le explic că prea plinul pe care-l manifestă nu are nici o bază. Cineva mi-a spus să-mi văd de drumul meu. Şi avea mare dreptate! Pentru că mai am încă multe de făcut, iar polemicile sterile nu mă îmbogăţesc cu nimic.
Îmi pare rău că unii dintre colegii mei nu înţeleg faptul că eu respect nişte principii în această muncă. Îmi pare rău că-i dezamăgesc şi refuz să intru în asocierile de tip mafiot la care recurg ei, protejându-se unii pe alţii. Îmi pare rău să-i anunţ că oamenii sunt mult mai deştepţi decât îşi închipuie ei şi înţeleg faptul că mulţi joacă după cum li se cântă. Îşi schimbă principiile mai des decât chiloţii! Şi nu uită niciodată să strige cât îi ţine bojocii: “Hoţul”. E o metodă bună de manipulare, pentru că atenţia auditoriului este distrasă invariabil spre direcţia arătată de vârful degetului. Însă, au o problemă: “jocul” acesta nu ţine mult. Pentru că oamenii judecă şi îşi dau seama că, de multe ori, circul nu e decât o perdea de fum pentru a ascunde propriile interese.
Tocmai de aceea, din acest moment m-am decis să fac presă. Şi atât! Nu mă mai interesează mormolocii, care se complac în neputinţa propriei existenţe. Vreau mai mult! Şi, în primul rând, vreau de la mine!
