Un mesaj, aparent banal, postat de ministrul Apărării Vasile Dâncu pe contul său de Facebook, a generat reacții dintre cele mai diverse în mediul online, mai ales că mesajul ministrului clujean, dincolo de promovarea ”paradisului cărților”, a avut și o țintă evidentă, folosind câteva expresii care au tăiat nemilos în mentalitățile celor care nu combină sau combină prea puțin educația cu statusul omului politic, cum ar fi ”vocea idioților”, ”șoaptele mieroase ale ticăloșilor”, ”tembelismul solemn”, ”analfabetismul agresiv” ori ”cretinii și mediocrii”.
Și astfel s-a deschis o Cutie a Pandorei, care ne obligă să gândim despre ceea ce înseamnă educația omului politic…
Mesajul lui Vasile Dâncu:
”Paradisul ascuns din mijlocul orașului
După trei zile istovitoare, în cele două ore libere rămase până la avion, regăsesc un loc în care altădată mi-am petrecut multe ore și zile: librăria Filigranes. De câteva luni parcă am uitat că aceste paradisuri mai există pe lume. Aici este cu totul altă lume și o liniște incredibilă. Aici nu se aude vocea idioților, liniștea este întreruptă doar rareori de foșnetul moale al paginilor. Aici cărțile te așteaptă cuminți, aliniate ca soldații în formație. A sta aici este o adevarată terapie, un pansament pe o rană sângerândă. Nici răcnetele proștilor și nici șoaptele mieroase ale ticăloșilor nu pătrund până aici.
De aici îți poti lua energia pentru a ignora tembelismul solemn, puținătatea de minte sau analfabetismul agresiv. Îți dai seama aici că de planeta lor te despart zidurile din cărți ale câtorva biblioteci. Ei nu vor înțelege niciodată cum dincolo de niște amărâte de coperți de carton se poate deschide o lume fără limite. Nu o să știe niciodată că există o asemenea cetate cu ziduri de aer, dar în care nu vor putea pătrunde pentru a arunca cu pietre. Aici e un paradis ascuns și niciodată nu vor înțelege cretinii și mediocrii că aici lumea lor nu există și nu contează.
Aici mediocrii și impostorii nu se vor întâlni niciodată cu victimele lor inocente pentru că nu se pot atinge de arma cea mai tare de pe lume: ideea. Refuzați de idee, ei nu vor avea niciodată cetățenie aici, nici statut de refugiat.
În fine, prietenii tăcuți din rafturi niciodată nu trădează și nu mint.
Fii binecuvântată republică a gândului, cuvântului și tăcerii!”.
Nu știu exact dacă mesajul lui Dâncu vine din frustrarea omului politic educat (pentru că, orice am gândi despre Dâncu, nu putem spune că nu face parte din categoria politicienilor educați), care a aflat despre ”vocea idioților” sau despre ”prietenii care trădează și mint”, însă pentru mine este evident că mesajul are în mod clar o țintă, chiar dacă nu e numită în mod explicit. Dar, cred că ideea este mai profundă decât pare la prima vedere.
Pentru că, în cele din urmă, ne conduce la dilema electorală care se naște din întrebări de genul: om politic educat sau ”gherțoiul” politic?!; om politic care are o cultură intelectuală sau varianta celui care-și ia BAC-ul la 35 de ani?!; om politic care se poate exprima corect gramatical sau versiunea celui care nu e în stare să lege două propoziții fără să facă o greșeală elementară de vorbire?!; om politic care promovează forța argumentului sau a celui care preferă argumentului forței?! om politic care citește cărți sau om politic care ”joacă” cărți?!… Sunt doar câteva întrebări, dar sper c-ați prins ideea…
Ne place, nu ne place, politica românească a ajuns o ”troacă de porci”. Și, deși nu ne dăm seama, fiecare am contribuit la această construcție. Fie prin implicare, fie prin neimplicare. Pentru că neimplicarea omului intelectual în actul politic, indiferent că vorbim de înregimentare politică sau doar simplul gest electoral de a participa la vot, ne-a adus aici unde suntem acum. Adică, la un nivel foarte jos al modului în care se face politică. Iar asta se reflectă și în incapacitatea clasei politice de a oferi soluții, de a dialoga pe argumente, ori de a se baza pe cultura ideilor descoperite în cărți. Care, în cele din urmă, ne afectează pe toți, într-un fel sau în altul.
Democrația, în sine, are de suferit atunci când prostia majoritară se impune în fața unei minorități intelectuale. Pentru că rezultatul ne conduce inevitabil la o direcție greșită. Iar o direcție greșită ne poate conduce la ideea că democrația în sine e greșită (are rost să vă dau ca exemplu… România?!).
După ce câteva generații au crescut în cultura colectivismului de tip comunist, în care importantă era uniformizarea masei (pe principiul ”egalității”), am continuat să promovăm acest tip de abordare și după 1989, mai mult sau mai puțin conștient. Și nu am înțeles că Vestul, cu bunele și cu relele lui, a creat un mecanism prin care societatea se știe ”apăra” și știe să evolueze chiar și în condițiile în care, numeric, proștii îi depășesc pe cei care pot fi considerați inteligenți.
Dacă nu ați avut ocazia să studiați, vă recomand să puneți mâna pe ”Psihologia Poporului Român”, scrisă de Daniel David, devenit între timp rectorul UBB Cluj (mă refer în raport cu lansarea cărții, 2015), pentru că veți putea găsi multe răspunsuri la ceea ce ni se întâmplă azi. N-am amintit întâmplător de acest autor și acest studiu extrem de aprofundat, pentru că am vrut să redau câteva cuvinte ale scriitorului, atunci când a explicat diferențele de abordare în societate:
”O să vă descriu un experiment. A fost făcut un studiu în care s-a comparat un eșantion american și unul românesc. Oamenii erau puși să coopereze în vederea realizării unor sarcini și în funcție de performanța lor, urmau să fie recompensați. Cum s-au comportat americanii? Americanii observau cine e mai performant și îi susțineau pe cei mai buni în ideea că câștigul comun era câștigul fiecăruia în parte. Eșantionul românesc: cum apărea careva care era mai performant, membrii grupului îl pedepseau și îl trăgeau înapoi! Asta este un mod care arată uneori cum arată o cultură colectivistă care nu înțelege că succesul unuia din grupul nostru se va răsfrânge asupra întregului popor.”
Sunt convins că o propoziție atât de simplă, cum e cea de mai sus, v-a deschis o perspectivă mai amplă asupra ineficienței societății noastre și a eșecurilor consecutive care au ajuns să ne definească, din păcate (de aia vă recomand cartea, că are o sumedenie de pagini, fiind o lucrare bine închegată și concentrată). Și e evident că asta ne caracterizează! Și cât timp ne va mai caracteriza această atitudine, eșecul este garantat!
Foarte interesant este că paradoxul acesta îl regăsim chiar în opiniile exprimate de alegători, care spun că ”ne îndreptăm într-o direcție greșită”, dar nu au capacitatea să înțeleagă că direcția este dată de alegerile fiecăruia (practic, aleg aceeași opțiune), iar pentru a schimba direcția este nevoie să ne schimbăm noi modul în care ne raportăm la ceilalți și să învățăm noțiuni elementare de reușită a unei societăți, conform exemplului american descris mai sus. Și continuă să aleagă după aceleași criterii, preferând ”gherțoiul” politic, în detrimentul politicianului educat, ca să folosesc doar una dintre ”dilemele electorale” expuse anterior.
Clasa noastră politică are o nevoie acută de politicieni educați. Iar atunci când câțiva se încumetă să se arunce în ringul politic, tendința este de a sfârși eliminați de un cor de lătrători. Și de aici apare frustrarea intelectualilor. Poate pe bună dreptate, dacă e să judecăm uman. Iar de la frustrare la abandonare, chiar într-o ”lume a cărților”, nu e decât un pas. Un pas mic pentru politicianul erudit, dar un salt mare ÎNAPOI pentru societatea noastră. Și vă întreb: oare asta ne dorim, de fapt?! Sau vreți să continuăm în stilul ”direcția e greșită”, dar ”mergem înainte plini de nefericire”?!
Revenind la Dâncu, dacă mesajul lui are și o tentă de abandon politic, nu cred că aceasta este calea. Nu cred că intelectualii și oamenii politici educați trebuie să-și abandoneze gândul la o clasă politică în care performanța electorală să țină cont mai mult de performanța individuală, susținută de votul colectiv. Și încă mai sper că, până la urmă, intelectualii vor avea o răbufnire de orgoliu să nu se mai lase dați la o parte de ”gherțoii” politicii românești.
Evident, depinde de ei. Și, la fel de evident, depinde și de noi, de fiecare. Deci… ce facem?! Sau nu facem nimic și așteptăm să se schimbe ceva de la sine?! Adică ceva ce nu s-a întâmplat în atâția ani de așteptare?
Gelu FLOREA – jurnalist TurdaNews
TurdaNews este un portal informativ deschis oricărei persoane care vrea să-şi exprime opinia, în mod public, indiferent că e vorba de oameni politici, sportivi, oameni de afaceri, profesori, jurnalişti, reprezentanţi ai societăţii civile, cadre didactice etc. Ne puteţi transmite opinia dvs, pe diverse teme de interes, la adresa redactia@turdanews.net.