Gelu Florea: Iată de ce demiterea lui Artur Podar este o eroare! Și de ce proiectul fotbalistic e departe de proiectul handbalistic!

gelu florea

Antrenorul principal al celor de la Arieșul Turda, turdeanul Artur Podar, a fost demis de la cârma echipei, după 5 jocuri oficiale fără victorie (1 în Cupă și 4 în Campionat). Cel mai probabil, demiterea a survenit cu motivația de ”rezultate proaste”. Pentru că asta se auzea ”pe surse” și înaintea ultimului joc cu Sănătatea Cluj, de pe teren propriu, încheiat la egalitate, 1-1 (colegul meu, Florin Crișan, a scris despre acest lucru).

A demite antrenorul pentru ”rezultate proaste”, înseamnă că existau alte așteptări după 4 jocuri disputate, dintre care: 1 pierdut la limită pe teren propriu cu favorita la promovare (FC Hunedoara), 1 pe terenul unei echipe unde n-ai câștigat niciodată de la revenirea în Liga 3 (Avântul Reghin), 1 în compania celor de la Sănătatea Cluj pe care Turda nu i-a învins decât o singură dată în ultimii ani (deși s-au confruntat de vreo 5-6 ori) și încă 1 în deplasarea de la Ocna Mureș (deși a fost primul, în ordine cronologică, l-am menționat ultimul pentru că a fost cel mai nedrept rezultat, de departe).

Citește și:

Fotbal, Liga 3: Artur Podar a fost demis de la Sticla Arieșul Turda! Vezi cine este noul antrenor

În niciunul dintre aceste jocuri, adversarii nu au fost net superiori (știu ce vorbesc, pentru că am fost prezent la toate). Când spun ”net superiori” mă refer la o diferență vizibilă, nu la perioade de joc, cum a fost și cazul confruntării cu puternica echipă a celor de la FC Hunedoara, pe care i-am condus cu 2-0, însă s-a pierdut jocul cu 2-3, inclusiv pe fondul unor greșeli fotbalistice personale.

Nu știu dacă demiterea lui Artur Podar era un obiectiv care era așteptat ”la cotitură” și trebuia îndeplinit (că, după preluarea echipei la finele toamnei trecute, cam la fel se auzea în culise, că după 3-4 meciuri neconcludente i se pregătește debarcarea, numai că atunci Artur Podar a performat prin rezultate).

Problema disciplinei de club… Că e o problemă!

Care e obiectivul asumat al echipei de fotbal? Oficial, nu a fost nimic clar. Neoficial, s-a vorbit de locurile 1-4, la FINELE SEZONULUI REGULAR, ceea ce ne-ar fi dat posibilitatea să jucăm în play-off (unde joacă primele 4 echipe clasate). E compromis TOTAL acest obiectiv?! Nici vorbă!

Că schimbarea antrenorului poate crea o ”resetare” a echipei, sunt de acord. Dar sunt și alte proceduri prin care se putea face acest lucru. A-l schimba pe Artur Podar, pentru că ”strigau unii în tribună”, mi se pare cea mai mare greșeală! Pentru că cei care strigau aveau un interes direct, respectiv prezența în teren a propriilor copii, iar cu acest lucru nu pot fi de acord, din principiu. Însă, s-a ajuns aici pentru că s-au tolerat și s-au perpetuat niște ”presiuni” de acest gen, în detrimentul unei discipline de club.

Și explic:

– clubul turdean, prin oficialii săi, a tolerat astfel de incidente, dând un semnal prost. După revenirea în Liga 3, au fost cel puțin 5 cazuri de acest gen, începând de la ”cazul Mâlnă”. În toate situațiile, clubul consider că trebuia să adope o poziție mai intransigentă față de astfel de situații, generate sau care aveau în prim-plan părinții unor copii, pentru că denotă o oarecare indisciplină, care în timp se poate amplifica (lucru demonstrat, de altfel).

– culmea a fost atinsă după ce părintele unui copil a avut o ieșire nervoasă inacceptabilă, într-o deplasare (!), și a fost evacuat de jandarmi din tribună, după ce s-a bălăcărit cu oficialii echipei și cu doi jucători turdeni. Ulterior, acel părinte (Oltean Cornel) ajunge oficial al clubului turdean, în poziția de vicepreședinte! Vorba aia: frumos exemplu!

Citește și:

Gelu Florea: Cazul ”Cornelaș”! De ce ne facem de rușine cu asemenea creaturi?!

– niciunul dintre acești jucători care erau subiectul acestor dispute nu a ajuns ”mare” între timp, demonstrând astfel greșeala celor care nu l-au băgat în teren. Pentru că părinții i-au văzut întotdeauna mai fotbaliști decât erau și poate au contribuit negativ asupra carierei lor într-o măsură mai mare decât ”binele” ce sperau ei că-l fac.

– în toate cazurile, reacția clubului trebuia să fie fermă, pliată pe o idee simplă: la prima abatere de acest gen, vă luați copilul și plecați unde vreți! Din nefericire, n-a fost așa. Iar situația s-a perpetuat și s-a amplificat, ajungându-se până la penibila situație în care se invoca ”buletinul de Turda” într-o comparație cu un jucător provenit din Tritenii de Jos, de exemplu. Ceea ce este o tâmpenie cât se poate de mare! În teren trebuie să joci în funcție de valoare, nu de buletin! Iar lotul de jucători pe care-i ai la un moment dat sunt toți ”ai tăi”, sunt toți ”ai noștrii”, indiferent de unde provin!

Problema e alta: Cât de oportună este debarcarea lui Artur Podar și dacă ea rezolvă problema reală a proiectului fotbalistic sau… nu!

Debarcarea lui Artur Podar nu rezolvă nici problema părinților ofuscați (eventual, doar o chestiune de orgoliu infantil, care în timp va fi tot un exemplu prost care se poate răsfrânge asupra clubului), nici cea a clubului. Mă refer la esența proiectului, pentru că vrem-nu vrem, trebuie să discutăm și despre asta.

Când s-a început acest proiect, după 2016, momentul a fost unul extraordinar. Pentru că ceea ce reușise primarul Cristian Matei la acea vreme, respectiv unificarea celor din fotbalul turdean, era un lucru mare (spun asta pentru că știu că între aceste părți au fost și disensiuni). Plecarea a fost bună, continuarea… no comment!

S-a dorit un proiect similar handbalului, care a pornit ”de jos” și a ajuns aproape de vârful handbalului masculin românesc, dacă ne raportăm la clasamente (în 2021 Potaissa Turda a fost vice-campioana României, după ce în 2020 a încheiat sezonul pe aceeași poziție!). Însă… a lipsit ceva!

Proiectul handbalistic a pornit dintr-o mare pasiune, transpusă într-un proiect concret, aproape matematic (am fost în ”fenomen” în acele vremuri și pot să vă spun că acele etape mi se păreau ceva greu de realizat, însă în timp mi s-a demonstrat că orice este posibil, dacă ai oamenii potriviți la locul potrivit), ale cărei etape au fost bifate punct cu punct, cu o meticulozitate care denotă nu doar pasiunea pentru acel sport, ci și inteligența de a știi ce ai de făcut pentru a pune în practică o idee/un proiect).

Handbalul a pornit cu pasiune, cu inteligență, cu prietenie, cu bucurie, dar și cu eliminarea ”bruiajelor” din zona clubului… Iar cei care au pornit acest proiect au crescut împreună cu el, așa cum este ideal. Horațiu Gal a ajuns un mare antrenor al României (cu ofertă, refuzată, de a prelua naționala României, la un moment dat), Flaviu Sâsâeac a performat și el în zona oficialilor de club (a ajuns până în zona vârfului federației!), iar Aurel Oroian a devenit între timp un recunoscut șlefuitor/descoperitor de talente locale (și lui i se datorează faptul că Turda a ajuns un puternic centru handbalistic, care produce jucători de valoare).

La fotbal nu a fost așa. Suntem în 2021 iar senzația este că, dintr-un anumit punct de vedere, am bătut pasul pe loc. Iar debarcarea lui Artur Podar nu rezolvă fondul problemei, ci doar are darul ne a ne arunca într-un continuu ”joc”, în care periodic ne întoarcem în același punct.

Întrebarea e: ce ne dorim?

Cred că înaintea demiterii lui Artur Podar ar fi trebuit așezate lucrurile pe făgașul normal. Pentru că e mai important și mai benefic, în timp. Dacă ne dorim obținerea unor rezultate imediate, cu noroc sau fără, demiterea lui Artur Podar ar fi o soluție care s-ar încadra în acest scenariu. Dacă, însă, ne dorim să construim ceva, din punct de vedere fotbalistic, nu știu cât de oportună este demiterea lui Artur Podar.

Artur Podar putea fi antrenorul de la care să pornim într-o construcție pe termen lung. Fost fotbalist la Sticla Arieșul Turda, dar și cel care a reușit promovarea în Liga 3 cu echipa turdeană, la capătul unui sezon fără înfrângere (nepăstrarea lui la cârma echipei, după acea promovare, cred că a fost prima greșeală strategică). E un tip inteligent, care ar fi putut crește odată cu echipa, cu clubul, într-o construcție pe termen lung, unde etapele trebuiau puse frumos pe o hârtie, iar apoi transpuse în realitate (la fotbal s-a preluat doar modelul asocierii administrației locale cu clubul, pentru sprijinirea activității fotbalistice, după exemplul celor de la handbal, fără a se acorda atenție creionării unui proiect clar, etapizat, realizabil – care a fost punctul-forte al celor de la handbal, la momentul inițial).

Nu știu dacă se revine sau nu asupra demiterii. Dar cred cu tărie că, chiar și în situația în care noul cuplu de antrenori anunțat va fi oficializat, problema de fond trebuie rezolvată cât mai repede. Pentru că și noul cuplu de antrenori poate ajunge într-un moment în care ”istoria se repetă”, neglijându-se problema de fond.

”copiem” proiectul handbalistic nu înseamnă să facem un proiect de asociere cu administrația locală! Esența e alta!

Cu sau fără Artur Podar, trebuie să ne întoarcem la fondul problemei. Personal, am încredere că o construcție s-ar putea realiza și cu ajutorul cuplului de tehnicieni vehiculat după demiterea lui Artur Podar: Florin Pampea (principal), Alexandru Savu (secund). Pentru că ambii se încadrează în criteriile unei construcții sănătoase (atașament față de echipă, profesionalism, seriozitate, inteligență, capacitate de învățare și de perfecționare). Condiția este ca numirea lor să nu fie o ”etapă”, ci o decizie ”bătută în cuie”. Pentru că nu poți construi nimic peste noapte, fără răbdare, fiind amenințat permanent de urletele unora din tribune. Iar pentru asta este nevoie să fie stabilită o înțelegere bazată pe seriozitate și respect.

Care ar putea fi eventualele puncte de plecare pentru un proiect sănătos, care peste ani să nu ne mai aducă în același punct în care vedem ”rezolvarea problemei” prin schimbarea unui antrenor:

– punerea la punct a centrului de copii și juniori. Numirea unor antrenori pasionați, dispuși la construcție, motivați corespunzător, care să ”crească” și ei odată cu proiectul (asta înseamnă că clubul trebuie să fie interesat și de eventualele specializări la care pot participa etc).

– asigurarea unui buget stabil pentru centrul de copii și juniori, care să ajute la implementarea unor măsuri mai apropiate de ceea ce înseamnă ”profesionalism”, inclusiv în ceea ce înseamnă imaginea clubului (echipament de joc, masă, anumite beneficii etc).

– promovarea acestui centru de copii și juniori, respectiv rezolvarea problemei de comunicare publică, pentru ca turdenii să știe ce se întâmplă, care-i obiectivul, ce se face, ce s-a schimbat etc.

– găsirea unei soluții adecvate pentru etapa de terminare a junioratului și aceea de înrolare într-o echipă de seniori, pentru jucătorii care au șanse de a deveni fotbaliști, în adevăratul sens al cuvântului. Fie că e vorba despre înființarea echipei a II-a în Liga 4 sau de colaborarea cu un club prezent la acest nivel.

– implementarea unui sistem de valori la echipa de seniori care activează în Liga 3, care să pornească de la ideea de a ”pune suflet”. Evident, ”a pune suflet” nu este sinonim cu ”a juca fără bani”. Înseamnă să ai o abordare mai serioasă, profesionistă, din perspectiva jucătorului, iar fiecare să fie retribuit în funcție de aportul pe care-l aduce în echipă (ca valoare individuală ajucătorului) sau în funcție de performanțele echipei (ca mod de stimulare colectiv).

– stabilirea unor reguli interne, care să asigure construcția profesionistă a unui club care să poată ajunge la performanță, peste câțiva ani. Evident, episoade de genul celor pe care le-am enumerat mai sus, cu părinți care pun presiune pe conducerea clubului sau pe antrenori să le ”bage” odraslele în teren, trebuie să se finalizeze în ”secunda doi” cu o regulă care să devină lege internă: odrasla se pune în brațele părintelui și i se urează mult succes în carieră, în… altă parte!

– crearea unei stabilități inclusiv la nivelul lotului de seniori (de banca tehnică, cred că am fost destul de explicit!). Nu spun că de azi, ci spun că trebuie să ai în vedere acest aspect, pentru o construcție sănătoasă și la acest nivel. În paranteză fie spus: nu ați observat ce puține schimbări fac cei de la handbal de la un sezon la altul, fără să abandoneze ideea de performanță?!

– punerea la punct a unei strategii de comunicare, care să asigure informarea corectă, constantă, a publicului iubitor de fotbal și implicarea lui în susținerea echipei.

– găsirea unor sponsori care să sprijine proiectul fotbalistic, constant, la nivelul centrului de copii și juniori, la nivelul echipei de seniori sau la ambele.

Dacă aceste câteva elemente se au în vedere, cred că poate fi un bun punct de plecare într-un proiect sănătos. Evident, am enumerat câteva puncte pe care le consider ”majore”, fără a intra și în alte detalii care țin de fiecare punct în parte.

Gelu FLOREA – jurnalist TurdaNews

TurdaNews este un portal informativ deschis oricărei persoane care vrea să-şi exprime opinia, în mod public, indiferent că e vorba de oameni politici, sportivi, oameni de afaceri, profesori, jurnalişti, reprezentanţi ai societăţii civile, cadre didactice etc. Ne puteţi transmite opinia dvs, pe diverse teme de interes, la adresa redactia@turdanews.net.

Subscribe
Notify of
guest
2 Comentarii
Newest
Oldest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole:

firma de top