O fostă elevă de la Liceul Teoretic „Jósika Miklós” din Turda a îmbrățișat cariera militară. Astăzi este maistru militar la Baza 71 Aeriană din Câmpia Turzii.

Se numește Lukacs Andreea-Beata. A studiat la Liceul Teoretic „Jósika Miklós” din Turda, iar mai târziu a absolvit Școala Postliceală de Asistent Medical Generalist „Henri Coandă” în 2022.

Ulterior a ajuns la Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Aeriene „Traian Vuia”, unde a absolvit ca șefă de promoție în anul 2024.

Povestea sa, a fost relatată pe contul de Facebook al Forțelor Aeriene Române.

„Alegerea unei cariere militare nu a fost un vis din copilărie, ci o descoperire neașteptată pe drumul meu. Viața m-a purtat inițial spre alte domenii, dar dorința mea de a evolua și de a mă depăși constant m-a condus către un loc unde disciplina, onoarea și curajul definesc fiecare zi.

Încă din copilărie am fost o persoană activă, mereu dornică de cunoaștere și provocări. Am crescut dezvoltându-mi abilități diverse – de la dansuri populare și muzică, până la cercetășie și teatru.

Am studiat la Liceul Teoretic „Jósika Miklós” din Turda, iar mai târziu am absolvit Școala Postliceală de Asistent Medical Generalist „Henri Coandă” în 2022. Cu toate acestea, simțeam că pot face mai mult. Că pot urma un drum care să mă provoace dincolo de limitele cunoscute.

Încă de când am spus prima dată că vreau să urmez o carieră militară, am simțit priviri îndoielnice și am auzit vorbe menite să mă descurajeze. „Nu e pentru tine”, „E prea greu”, „E o meserie de bărbat” – acestea erau cuvintele care veneau de la cei din jurul meu. Dar în loc să mă îndoiesc de mine, aceste remarci mi-au dat mai multă putere să demonstrez că locul meu este acolo.

Nu a fost ușor. Pregătirea fizică și psihică a fost o provocare, iar fiecare zi de antrenament a însemnat muncă, sacrificiu și determinare. În momentele de oboseală și durere, îmi aminteam de toți cei care credeau că nu voi reuși, și asta mă făcea să trag și mai tare. Știam că singura modalitate prin care le pot dovedi contrariul era să fiu printre cei mai buni.

Mulți cred că o femeie nu își are locul în armată. Dar de ce nu?

Curajul, disciplina și devotamentul nu au gen.

Puterea nu se măsoară doar în forță fizică, ci și în determinare, inteligență și dorința de a lupta pentru ceva mai mare decât tine.

O femeie poate fi la fel de capabilă ca un bărbat și poate aduce un plus de empatie, organizare și strategie într-un domeniu care cere mai mult decât forță brută.

Astăzi, când privesc în urmă la drumul parcurs, știu că fiecare obstacol a meritat. Am demonstrat, în primul rând mie însămi, că atunci când crezi în ceva cu adevărat și muncești pentru acel vis, nimic nu te poate opri. Iar celor care au încercat să mă facă să renunț le sunt recunoscătoare, pentru că fără ei, poate nu aș fi avut această ambiție de neclintit.

Nu contează cine ești sau de unde vii, contează cât de mult îți dorești să reușești. Și eu am reușit!

Așa am ajuns la Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Aeriene „Traian Vuia”, unde am avut onoarea de a fi șefă de promoție în anul 2024.

Îmbrăcarea uniformei militare a fost un moment de răscruce, un moment în care am simțit un amestec

de mândrie, respect, responsabilitate și determinare. Am plecat din sânul familiei, asumându-mi sacrificiile pe care această meserie le implică, dar și cu inima deschisă pentru ceea ce urma să învăț.

A fi șefa de promoție nu a fost doar o realizare, ci o responsabilitate imensă. A fost dovada că fiecare efort depus, fiecare obstacol depășit și fiecare moment de îndoială au avut un scop mai mare: acela de a-mi împlini visul. Și, ca o răsplată a muncii mele, am avut onoarea de a alege o bază aeriană modernă, aproape de casă, un loc aflat în plină dezvoltare, aceasta fiind Baza 71 Aeriană Câmpia Turzii.

Am ales să lucrez cu cea mai nouă tehnologie a Forțelor Aeriene Române, avionul supersonic F-16.

Armata m-a modelat nu doar fizic, ci și psihic. M-a învățat să am încredere în mine, să îmi păstrez calmul în orice situație, să fiu un coechipier de nădejde și să nu renunț niciodată.

Am înțeles că limitele sunt doar bariere mentale și că, indiferent de obstacol, întotdeauna mai pot puțin.

Privind în urmă, nu regret nicio secundă alegerea făcută. Am descoperit în mine o forță pe care nu știam că o am. Am găsit un scop care mă împlinește și o comunitate care mă susține. Și, cel mai important, știu că fiecare zi în această uniformă este o zi în care pot face o diferență.„, spune maistru militar clasa a V-a Lukacs Andreea-Beata din cadrul Bazei 71 Aeriană „General Emanoil Ionescu”.