Premierul Ilie Bolojan a ales să guverneze cu bisturiul, dar fără diagnostic. Sub pretextul unei „moșteniri grele” – reluată obsesiv în ultimele zile – asistăm la o reeditare a celebrei metode de tristă amintire: tăiem tot, fără discernământ, și dăm vina pe alții. Un plan încropit pe genunchi, într-o săptămână.
Este, de fapt, o copie a austerității marca Băsescu-Boc. O strategie periculoasă, care a adus în trecut ani întregi de stagnare, șomaj și criză socială profundă. Acum, aceeași rețetă este reluată cu aer mesianic de către domnul Bolojan, care pare convins că drumul spre redresare economică trece prin frică, tăieri și vinovați fabricați.
Nu, România nu este în colaps economic. România are o economie cu 46% mai mare decât în urmă cu trei ani, cu investiții publice record, cu 180.000 de locuri de muncă nou create, cu șantiere în toată țara, cu salarii și pensii crescute. Adevărul, oricât deranjează, e că această „criză” este mai degrabă indusă decât reală.
Iar „moștenirea grea” e un basm electoral. PSD a preluat guvernarea cu un deficit deja scăpat de sub control în timpul guvernării PNL-USR, cu datorie publică în salt de la 34 la 49% din PIB, cu împrumuturi masive făcute în pandemie și dobânzi explodate. Am ales să nu facem rectificări bugetare, tocmai pentru a nu ceda tentațiilor electorale. Iar 80% din deficitul actual a mers în investiții. Asta nu e risipă – e construcție.
Domnule Bolojan, aveți curaj să vorbiți despre tăieri, dar v-a dispărut curajul când a venit vorba de măsurile care chiar ar fi adus bani la buget. Ce s-a întâmplat cu impozitul de 1% pe cifra de afaceri a multinaționalelor? Cu taxarea tranzacțiilor de pe bursă? Cu impozitul pe câștigurile din criptomonede? Toate acestea – măsuri esențiale – au dispărut discret din programul dumneavoastră. De ce? Pentru că deranjau pe cine nu trebuie? Statisticile arată că 60% din veniturile românilor se duc pe alimente, bani pe care îi încasează marile lanțuri de magazine care își transferă profiturile peste hotare, fără a întoarce nimic statului român, raportând venituri zero, în timp ce transferă miliarde în afara țării. Toate acestea în timp ce IMM-urile cu capital românesc, da, cele care generează 80% din PIB, sunt taxate la sânge și lăsate fără programe de dezvoltare, fără scheme de sprijin.
Să pui toată povara pe salariați, pe pensionari și pe antreprenorii locali, dar să îi ocolești cu grijă pe cei care scot profiturile din țară cu optimizări fiscale „perfect legale”, e nu doar ipocrizie – e complicitate.
Mai mult, ați demonizat categoria bugetarilor, de parcă ei ar fi vinovați de deficit. Oamenii care lucrează în spitale, în școli, în ordine publică sau în administrația locală și centrală sunt transformați în inamicul public numărul 1! Sporurile lor – introduse în locul unor salarii decente, pentru a compensa inflația – au devenit subiect de ură publică. Ați reușit să învrăjbiți societatea românească. Exact ca în 2010.
Se vorbește despre „curaj”. Dar nu e nevoie de curaj să tai salarii. E nevoie de curaj să reglementezi marile averi, să oprești externalizarea profiturilor, să te ridici împotriva celor care câștigă enorm și contribuie infim. Acolo nu atingeți nimic. În schimb, mergeți la sigur: profesori, medici, funcționari – adică exact cei care susțin serviciile publice esențiale. Și la pensionari.
Să fim clari: toate țările dezvoltate din Europa – Germania, Franța, Spania – s-au dezvoltat cu deficite. Au investit. Au crescut. Nu au panicat populația ca să-și facă imagine de reformatori. Au pus bazele unei creșteri sustenabile, nu a unui experiment economic tăiat cu toporul.
România are un plan de ajustare fiscală pe șapte ani, agreat cu Comisia Europeană. Nu cere nimeni să reducem deficitul peste noapte. Singurii care o cer sunt cei care vor să-și construiască notorietatea călcând în picioare tot ce s-a făcut bun în ultimii ani.
Adevărul este unul singur: nu deficitul ne va costa cel mai mult, ci panica indusă și scăderea drastică a puterii de cumpărare. Nu “risipa bugetară” cu salariile angajaților de rând e problema principală, ci incapacitatea de a duce mai departe un model de dezvoltare care a dat rezultate. Auzim doar de tăieri, dar nu auzim nimic despre dezvoltare economică. Unde se vor duce banii din sacrificarea veniturilor celor aflați pe lista neagră?
România are nevoie de stabilitate, de încredere, de investiții, de digitalizarea ANAF și colectarea de la marii evazioniști. E nevoie de restructurare și comasare, însă cu o analiză detaliată, de la caz la caz.România nu are nevoie de teamă, de ură, de vinovați ritualici. Ați intrat cu drujba în economie. Să nu vă mirați dacă, la final, tot ce va rămâne în picioare va fi doar propaganda.
Domnule premier, ați reușit să învrăjbiți societatea românească și să puneți anatema pe categoria angajaților de la stat – cei de care depind, zi de zi, serviciile esențiale pentru fiecare cetățean. Întrebarea nu e dacă puteți tăia. Întrebarea e: chiar înțelegeți ce faceți?
Domnule premier, bomboana de pe coliva măsurilor pe care le luați fără nicio analiză, fără nicio consultare cu tehnocrați și specialiști reali, este oprirea proiectelor din Programul național de investiții Anghel Saligny și a proiectelor CNI, care au dezvoltat această țară. Cum vă imaginați că poate România să progreseze când loviți chiar la fundamentul dezvoltării condamnând comunitățile locale la stagnare și sărăcie? Următorii ani sunt decisivi pentru direcția României! Nu distrugeți tot ce am reușit să construim, nu opriți dezvoltarea și nu puneți opreliște absorbției de fonduri din PNRR pentru primăriile din țară!
Răzvan-Iulian Ciortea
Deputat PSD, Circumscripția electorală nr.13 Cluj
