Copilul Crăciun, vândut de trei ori în două zile. Ioana Rudăreasa, care a luptat 10 ani pentru libertate. De ce trebuie să vorbim despre perioada robiei romilor?

Astăzi, 20 februarie, sărbătorim 169 de ani de la dezrobirea romilor. Este dificil să rezumăm în câteva cuvinte cinci secole de sclavie, cinci secole de istorie a romilor în spaţiul românesc, însă, astăzi, împreună cu Adrian-Nicolae Furtună, sociolog, cercetător în cadrul Centrului Naţional de Cultură a Romilor şi fondator al Centrului de Cercetări Culturale şi Sociale „Romane Rodimata“, ne-am propus să explicăm semnificația și importanța acestei zile printr-un scurt interviu.

Este esențial să vorbim mai mult despre această perioadă, nu doar ca un act de recuperare a memoriei istorice, ci și ca un pas necesar spre conștientizarea unei părți esențiale a trecutului nostru comun. Dezrobirea romilor este un moment crucial în istoria României, un prim pas spre modernizare, însă mulți dintre noi nu conștientizăm importanța lui, pentru că nu este un subiect discutat în spațiul public sau studiat în școli. Mulți romi nu își cunosc trecutul tocmai din această cauză, iar lipsa acestei informații îngreunează afirmarea identității lor și revendicarea locului pe care îl merită în societate. Educația este cheia prin care putem schimba această realitate.

1. Pentru cei care nu cunosc această parte a istoriei, cum ar trebui să înțelegem ce a însemnat robia romilor în România? Cum era viața lor atunci? Ați putea relata o poveste descoperită în arhive?

Cred că este destul de dificil să știm exact cum arăta viața în timpul sclaviei sau robiei. Ceea ce putem face este o incursiune sufletească în arhive. Și asta am reușit să fac zilele acestea alături de colegii mei de la Centrul Național de Cultură al Romilor. Din arhivele referitoare la robie, am selectat câteva cazuri și am încercat să le dăm glas.

Mă refer aici la un copil, pe numele lui Crăciun, care în decurs de doua zile este vândut între 3 stăpâni. Cazul Ioanei Rudăreasa, o sclavă, care în 1843, imediat după eliberarea robilor domnești începe o luptă aprigă în instanță împotriva familiei de boieri care o stăpâneau. Procesul ei durează 10 ani, se încheie în 1853, iar sentința este pronunțată în felul următor: „Se declară liber de sclavie Ioana Rudăreasa și familia ei.” Ceea ce vreau să subliniez este că sentința utilizează termenul „sclavie”.

Prin acest proiect „Roma voices from slavery” am încercat să răspundem exact la întrebarea pe care mi-ai adresat-o – „Cum arăta viața acelor oameni?” – am încercat să ne imaginăm ce a simțit Neaga, care la 1700 este vândută, spune documentul, cu o copilă mică de brațe. Sunt documente de arhivă referitoare la vânzările de sclavi romi, care menționează și dacă sclava este însărcinată, pentru ca ea era mai valoroasă.

Cred ca nu putem decat sa ne imaginăm și să încercăm prin intermediul cercetării și științei să deschidem aceasta poartă către trecut.

2. Ce consecință a avut robia asupra identității romilor? Vorbiți adesea despre dificultatea romilor de a-și asuma o anumită identitate, pentru că nu sunt suficient de conectați la istoria lor. Puteți explica?

Cele cinci secole de sclavie au lăsat urme adânci în identitatea noastră, a romilor, dar și în identitatea românilor, în identitatea noastră colectivă.

Robia a creat două categorii de romi: „țiganul bun” și „țiganul rău”. „Țiganul bun” a fost cel care era rob al mănăstirii sau rob al unui boier. Ca o paranteză, un detaliu extrem de important, pe vremea aceea erau trei categorii de stăpâni: statul sau domnitorul, mănăstirile și boierii. Fiecare stăpân putea avea în proprietate sclavi care slujeau pe moșia acestuia, aceștia erau sedentarizați, în documente sunt numiți ca „robi de ogor” sau „robi căsași”.

Însă, un stapan mai putea avea în proprietate și robi care erau lăsați să își practice meșteșugurile tradiționale, mă refer aici la căldărari, cei care locuiau în corturi. Aceștia se aflau în starea juridică de robie și plăteau un impozit stăpânilor lor, astfel, aceștia din urmă beneficiază de forță de muncă continuă, dar și de o sumă de bani, care provenea din acea taxă.

Această diferențiere a creat de-a lungul timpului „mitul țiganului bun”, de pe lângă curtea boierului, și „mitul țiganului rău”, care era nomadul. Cei care erau lăsați să își practice meșteșugurile au reușit să își păstreze identitatea culturală, în schimb, cei care au stat pe lângă curțile boierilor s-au asimilat cultural. Deci, vorbim despre o etnie, de un popor, care din cauza istoriei a ajuns să trăiască în dezacord cu propria identitatea, în sensul că, romii care s-au asimilat cultural au ajuns aproape să-și urască identitatea, cea mai mare dorință a lor: de a fi identificați ca români.

Pe de altă parte, este vorba și despre lipsa de acces la propria istorie, pentru că această istorie nu a fost conservată prin intermediul sistemului educațional. Cele 5 decenii de comunism au șters memoria sclaviei din conștiința națională. Astfel, romii se află acum alături de populația majoritară în situația de a recupera o istorie despre care nu știu nimic, dar i-a marcat timp de cinci secole. E o istorie nouă. Asta este neobișnuit despre noi, discursul despre sclavie este unul nou în România, atât romii, cât și românii descoperă împreuna această istorie tragică. Abia de acum începem sa avem un dialog pe aceasta temă.

3. Care sunt cele mai puțin cunoscute aspecte ale robiei romilor pe care credeți că societatea ar trebui să le conștientizeze mai bine? Există anumite mituri sau neînțelegeri despre robia romilor pe care ați vrea să le contraziceți?

Unul din lucrurile care trebuie cunoscute este acela că la 1766 sunt interzise despărțirile de familii, vânzările de copii. Pana la jumătatea secolului al XVIII-lea robii puteau fi despărțiți. Am publicat o lucrare care are un capitol dedicat vânzărilor de copii („Sclavia romilor în Țara Românească. Fragmente de istorie socială. Vânzări de copii / donații. Căsătorii. Cereri de dezrobire”)  Acest lucru ar trebui conștientizat.

Ar mai trebui sa fim conștienți și de latura economică a sclaviei. Din punctul meu de vedere, dacă până acum am discutat despre ce a însemnat sclavia pentru identitatea noastra  colectivă, acum e momentul să ne întrebăm ce a însemnat sclavia din punct de vedere economic. De exemplu, copilul Crăciun este vândut pe 15 galbeni la 1771. Sclavia a fost o instituție care avea în primul rând o valoare pecuniară, un câștig. Ar trebui să ne gândim la aceste lucruri în ideea că, dacă le vom înțelege, vom avea acea șansă destul de fragila de a ne împăca cu trecutul nostru.

4. Ce a însemnat, cu adevărat, „dezrobirea” pentru romi? A fost un proces real de integrare sau doar o schimbare formală?

Procesul de dezrobire este un proces amplu. Începe în perioada Regulamentelor Organice 1831-1832, atunci când statul își pune problema sedentarizării romilor nomazi. Tot în acea perioadă, statul începe să răscumpere robi din proprietatea particularilor, a boierilor, pentru a-i trece în această categorie a robilor domnești. Era, totuși, o diferență dintre a fi sclavul unui boier și a fi sclavul statului, în sensul că erai proprietatea statului, plăteai un impozit anual, dar viața ta nu se compara cu viața unui rob din curtea unui boier. Așadar, acestea sunt primele măsuri de emancipare.

Cronologic, abolirea sclaviei este începută în Țara Românească în 1843, când sunt eliberați robii statului, iar acest proces continuă până în 1856, când este eliberată ultima categorie de robi, cei ai boierilor. Așadar, abolirea sclaviei a însemnat prima reformă modernă pentru Moldova și Țara Românească pentru ca ele să se poată alinia la valorile occidentale. Sclavia era condamnată de Europa Occidentală, iar atât Moldova, cât și Țara Românească trebuiau să înfăptuiască această reformă pentru a intra în această lume modernă. Fapt foarte important pentru istoria României. Trebuie să ținem cont că a fost prima reformă pentru ca Principatele Române să primească biletul către Europa și lumea civilizată.

Ce a însemnat această reformă pentru romi? Chiar aseară mă uităm la un videoclip cu două femei rome din Norvegia care vorbeau în limba romani și aveau foarte multe cuvinte românești împrumutate. Ce arată de fapt? După dezrobire, foarte mulți romi din spațiul românesc au emigrat către America de Nord, America de Sud, către statele europene occidentale. Pentru cei care au rămas pe teritoriul românesc, aș spune că eliberarea a fost o eliberare juridică, nu și una economică. Istoricul Petre Petcuț arată că cei dezrobiți au devenit marginalii satelor și orașelor, mulți dintre ei au ajuns vagabonzi după eliberarea din robie, pentru că nu au existat măsuri care să vizeze îmbunătățirea situației lor, acesta este și motivul pentru că unii istorici arată că unii dintre robi s-au întors la stăpâni.

Este important să menționăm faptul că boierii au primit câte zece galbeni pentru eliberarea unui rob în Țara Românească, iar în Moldova câte opt galbeni. Cei care au fost despăgubiți au fost stăpânii, robii au fost puși în situația de a-și începe viața de la zero, fără nicio resursă economică.

5. Dacă un tânăr rom v-ar întreba astăzi de ce ar trebui să își amintească această zi, ce i-ați răspunde? Ce mesaj ar trebui să rămână în conștiința publică despre această zi?

Ar trebui să rămână în conștiința publică ideea că suntem datori să cultivăm această memorie. Suntem datori să aflăm mai mult despre semnificația zilei de 20 februarie. Nu spun asta în sensul de a condamna pe cineva, e o datorie civică de a ne întreba ce reprezintă 20 februarie pentru noi ca români. 20 februarie nu este doar despre istoria romilor, este în primul rând despre istoria României și ar trebui ca societate să reflectăm la ce a însemnat pentru România abolirea sclaviei romilor.