Despre mentalitate, publicul-suporter și susținerea sportului…

0
3.021 vizualizari
banner caribic 012019

Potaissa Turda a pierdut meciul de pe teren propriu, cu elvețienii de la HVB Berna (33-35), însă a reușit calificarea în sferturile Cupei Challenge la handbal masculin, datorită victoriei din deplasare (36-33). Dubla-confruntare cu echipa elvețiană, finalizată cu o calificare deloc facilă, îmi dă ocazia să fac o introspecție mai profundă pe acest subiect, al sportului turdean, în particular și al sportului românesc, în general.

În primul rând, aș vorbi despre MENTALITATE. Elvețienii au pierdut 33-36 pe propriul teren, însă au venit la Turda atât de montați încât nu se gândeau decât la varianta calificării! Iar acest lucru a fost evident încă din startul partidei, când HVB Berna a recuperat handicapul de 3 goluri după doar… 10 minute de joc! Și asta într-o sală recunoscută pentru faptul că oaspeții câștigă extrem de greu și extrem de rar!

Mentalitatea asta sportivă, dar puteți extinde și la alte domenii, face diferența între cei care reușesc și cei care sunt pierzători în viață. Și avem multe de învățat în această privință! Pentru că este mentalitatea învingătorului. Dacă în societatea noastră ar predomina acest tip de mentalitate, cu siguranță am fi mult mai evoluați, din toate punctele de vedere. Pentru că, de multe ori, diferența între reușită și eșec se face prin mentalitate.

Nu intru acum în detalii (poate cu altă ocazie), dar merită să reflectați la mentalitatea pe care o aveți în propria dvs viață. Și la ce puteți schimba pentru a deveni un învingător.

În al doilea rând, trebuie să vorbesc despre PUBLICUL-SUPORTER. Mă refer la publicul turdean prezent în sala Gheorghe Barițiu, la această confruntare extrem de tensionată, în care calificarea s-a jucat până în ultima secundă, realmente!

După cum spuneam anterior, elvețienii au remontat handicapul din meciul tur după doar 10 minute. Psihologic, erau ”pe val”, mai ales că în repriza secundă au ajuns să conducă și la 4 goluri, adică la o diferență care le asigura calificarea în sferturile competiției europene, în fața turdenilor. Ei bine, publicul-suporter a fost extraordinar în toate momentele dificile pe care le-au întâmpinat elevii lui Horațiu Gal, reușind să-i ”trezească” și să-i recapaciteze pentru a continua lupta, cu o ardoare cu care micuța sală de sport din Turda este obișnuită, deja.

Asta poate face un public-suporter adevărat! Un public-suporter care se adună în jurul propriei echipe, participând activ la spectacolul sportiv și încercând astfel să-și aducă propria (și uneori, decisiva!) contribuție la victoria favoriților! Astfel de oameni sunt de apreciat, credeți-mă, iar cel mai bine o pot spune jucătorii aceia din teren (la declarațiile de la finalul jocului, portarul Ionuț Irimuș a făcut trimitere la imboldul spectatorilor, care a contat foarte mult), care sunt purtați de ovațiile tribunei spre câștigarea confruntării. Pentru că publicul-suporter este parte din spectacolul sportiv, iar forța echipei turdene de pe teren propriu are în ADN-ul victoriilor și ”secvența de cod” transmisă de publicul turdean de la handbal, care are o atitudine pozitivă față de echipă, indiferent de greutatea momentului în care se află echipa favorită.

Și repet: este un lucru mare! De aceea, într-un mod cât se poate de respectuos, mă înclin în fața acestui public-suporter! Ei sunt un exemplu!

În fine, hai să vorbim și despre SUSȚINEREA SPORTULUI. După meciul din tur, câștigat de turdeni în Elveția, cei de la T9 (coordonați de Andrei Suciu, candidatul USR Turda la Primărie) au lansat o inepție, făcând o paralelă între sponsorii privați ai echipei din Berna și cei ai echipei din Turda. O paralelă care nu se poate face, pur și simplu! Cum să compari forța economică a capitalei Elveției cu cea a unui orășel din România (pentru că asta suntem, la nivel de țară), o țară care economic vorbind este departe de Elveția?! Nu poți!

Însă, asta nu înseamnă că nu putem face o analiză pe acest subiect, atât de des invocat de T9/USR, încât îmi dau seama că ar desființa echipa de handbal în secunda 2 după ce ar prealua frâiele localității. Și ar fi o decizie proastă, extrem de proastă!

Pentru că nu avem o economie competitivă cu economiile din Vestul Europei (care să poată susține și activități sportive, nu numai la nivel de ”masă”, ci și ca performanță sportivă) și nici nu avem o legislație bine gândită pentru susținerea sportului românesc (nu e de mirare că ”pierdem teren” în diverse competiții, chiar în sporturi în care acum ceva ani ”dădeam lecții” altora), activitatea sportivă este susținută, în multe zone ale țării, și din banul public. Dacă s-ar retrage acum această susținere, fără a găsi un ”înlocuitor” viabil, sportul românesc s-ar prăbuși! Întreb: asta se dorește?! Toți știm că această ”politică” (ca să nu zic ”mentalitate” și să fac trimitere la primul subiect abordat) este extrem de păguboasă, pentru că e foarte greu să construiești ceva după ce tocmai ai distrus. Așa s-a întâmplat și cu economia României după 1990. Pentru că nu am avut capacitatea să fim suficient de lucizi încât să continuăm după 1989 pe ideea construcției, chiar fructificând ”construcțiile socialismului comunist” (pentru că, erau tot ale noastre, dar nu ne-am dat seama) și am ajuns să distrugem hambare, efective de animale, mașini agricole, grajduri, uzine, fabrici etc, fără a avea ”alternativa” construită sau măcar conturată. Și vedem unde am ajuns!

Așa s-ar întâmpla și cu sportul! Și ar fi o prostie fără margini!

Apoi, există discuția privind susținerea sportului la nivel de masă, în detrimentul celui de performanță (mă refer la bani publici). Cum am spus, dacă sportul de performanță nu ar mai fi susținut, pe diverse pârghii, din banul public, sportul românesc ar sucomba! Este cât se poate de clar! În aceste condiții, ce ”tragere” credeți că vor avea copiii și tinerii să practice un sport, dacă ”exemplele” lor ar fi niște ”pierzători”?! Minimă, dacă nu cumva ar fi chiar zero! Și, atunci, nu tot ”moartea sportului” ar însemna?! Ba da.

Clubul de handbal Potaissa Turda este un exemplu bun în ceea ce spun. Au clădit cu răbdare o echipă de seniori (în care nu intervin schimbări majore de la un an la altul, cum se întâmplă la alții), cu același antrenor încă de când activam în liga secundă (Horațiu Gal, e drept că e turdean, dar ăsta e un avantaj de care trebuie să fi fost proști să nu profităm!), cu același președinte dintotdeauna (e și el ”de-al nostru”, dar nu aceasta este principala sa calitate, pentru că este un președinte vizibil la nivel național, fiind chiar și în structurile de conducere ale Federației), iar apoi au început construcția, cu răbdare, a unui centru de copii și juniori performant. Copii care sunt atrași spre handbal prin perfomanța echipei de seniori, dar și prin emulația pozitivă care se crează în jurul echipei de handbal (fac trimitere la subiectul ”publicul-suporter”).

Iar rezultatele nu au întârziat să apară! Micul orășel din Ardeal are deja tineri turdeni cu prezențe în Liga Națională, în cupele europene sau la loturile naționale de juniori! Și este lucru mare! Pentru că Turda nu a fost un centru handbalistic important! Dar… devine pe zi ce trece! Iar asta se produce în condițiile în care aria de selecție este mult mai restrânsă decât în cazul altor centre handbalistice din țară.

Chiar putem fi atât de obtuzi încât să distrugem această construcție?! Vreau să cred că… nu!

Și mai există un aspect pe care vreau să-l abordez, care se regăsește cu preponderență la echipa de fotbal (probabil pentru că la handbal nu s-a permis, din start, o mentalitate atât de retrogradă)… Îi aud pe unii că spun: ”echipa locală trebuie formată numai din turdeni” (vorbesc despre echipa de fotbal Sticla Arieșul Turda). Și pornind de la această cerință, își promovează propriile interese (mentalitate de corupție!), respectiv odraslele, rudele, cunoscuții etc, care ar trebui să joace doar pe baza cărții de identitate, care stipulează că ”sunt născut la Turda”.

Ori, sportul este cu totul altceva! Sportul înseamnă performanță! Sportul înseamnă a fi mai bun! Sportul înseamnă competiție! Criteriul de selecție nu poate fi nicidecum ”cartea de identitate”! Sunt de acord că acesta poate fi un deziderat, dar nu în orice condiții! Tinerii turdeni trebuie să aibă concurență (cum este și la handbal), iar dacă nu o au, trebuie să le-o creezi, tocmai pentru a stimula performanța și autodepășirea!

Iar proiectul fotbalistic este un proiect pentru turdeni! Pentru că le dă posibilitatea copiilor turdeni să joace la echipa orașului (bineînțeles, dacă au valoarea necesară), să evolueze în campionatele juniorilor republicani (până la revitalizarea fotbalului local nu aveau această ocazie) și, de ce nu, să se transfere la cluburi mai mari, pentru a deschide porțile unei cariere fotbalistice la nivel național sau chiar internațional (chiar recent s-a transferat un portar de la juniorii Turzii la… FCSB!). Oportunitatea, asta se oferă! Dar oportunitatea nu trebuie confundată pe ”selecția” făcută pe alte criterii decât cele pur sportive! Iar cei care promovează astfel de idei se fac de rușine, pentru că-și etalează ”valorile” profund retrograde…

Asta nu înseamnă că obiectivul nu este un ”prim 11” format exclusiv din turdeni! Și eu mi-aș dori, așa cum își doresc toți, bănuiesc! Însă, până acolo, hai să construim MENTALITĂȚI sănătoase, hai să fim un PUBLIC-SUPORTER așa cum trebuie și hai să găsim soluții pentru SUSȚINEREA SPORTULUI, prin abordări constructive, nicidecum distructive!

Comenteaza