Atitudinea… asta e diferența!

0
4.842 vizualizari
banner caribic 012019

Am ajuns să nu cred că poate exista un om care să-și dorească ceva, cu ardoare, și să nu reușească! Eventual, doar în varianta în care încă n-a reușit (sau nu știe) să-și fixeze direcția… În fine, vă recomand să citiți un articol foarte interesant despre Dragoș Pătraru (realizatorul emisiunii ”Starea Nației”, de la TVR) și să descoperiți cum a vândut el ziare în liceu (unii n-ar face asta acum, de rușine), cum a fost refuzat el de Florin Călinescu și… cum a știut că va reuși, într-o zi!

Un fragment (articolul îl găsiți pe paginademedia.ro):

La 15-16 ani, era un chioșc de ziare vizavi de blocul nostru. Eu aveam nevoie de bani, voiam să ies la un suc. M-am gândit  să vând ziare înainte să plec la școală, între 5.00 și 7.00. Oricum, eu știam de la 14 ani, de când m-am înscris la liceu, la filologie, că voiam să mă fac jurnalist. M-am dus singur cu bicicleta și m-am înscris la filologie.

Am mers la chioșcul și i-am zis celui care vindea la chioșc, care era un om extraordinar, că vreau să vând ziare. Angaja vânzători volanți în anii ăia. Mă sculam la 5.00 și mergeam cu ziarele. La început mi-era rușine, că mă cunoaștea lumea. Până am ajuns să strig titluri din ziare în gura mare, pe la gară, pe la cinema. Cert e că în două săptămâni, vindeam 300 de ziare EVZ pe zi. Eram plătit cu 6% din ce vindeam, am făcut treaba asta destul de mult timp

Povestea celor care au reușit să facă ceva, e similară…

Îmi aduc aminte că prin 2005 am decis că voi abandona profesia în care mă pregătisem (electronist CFR), pentru a mă dedica exclusiv jurnalismului (din 1996 am combinat cele două profesii, în paralel). La vremea aceea, eram corespondent al Gazetei de Cluj la Turda. Însă, mai aveam nevoie de un job local, în domeniu. Așa că m-am dus la Ziarul 21 (era nou apărut la vremea aia) și le-am spus că vreau să lucrez și eu. ”Ei, tu ești scump!”, mi s-a spus. La care eu am replicat: ”Lucrez o lună gratis, iar după aceea negociem”. Nu am apucat să lucrez o lună întreagă, că după două săptămâni am fost chemat și am căzut de acord în privința înțelegerii financiare. Practic, și-au dat seama că nu eram deloc ”scump”, în raport cu ceea ce ofeream…

Recent, când am avut o inițiativă de a ne mări echipa, am lansat o provocare inedită (detalii AICI). Au răspuns vreo 5 tineri și tinere. Provocarea consta în faptul că lăsam ”liber” doritorilor să-și aleagă perioada în care vor să ne convingă de faptul că merită să facă parte din echipa noastră (fără să fie vorba de vreo retribuție financiară). Majoritatea și-au ales 3-4 zile. Unul singur și-a ales 2 săptămâni. Iar la finalul lor, mi-a spus că vrea o prelungire, pentru că nu a reușit să scrie atât cât și-ar fi dorit. Dintre toți aceștia, cel din urmă a ajuns la TurdaNews. Și nu pentru că și-a ales ca perioadă de convingere 2 săptămâni, ci pentru că a fost singurul care a avut atitudinea necesară pentru a face acest pas! Și-a dorit, cu adevărat, asta! Ceilalți, au rămas la stadiul de a ne convinge în 3-4 zile, dar nefăcând nimic. Asta nu se poate!

După cele 2 săptămâni, l-am abordat pe Florin Crișan (noul nostru coleg, căci despre el era vorba) și l-am întrebat ce sumă ar dori pentru a colabora, în calitate de reporter al siteului nostru de știri. A primit exact cât a cerut!

Asta e povestea și diferența între unul care reușește și altul care se plânge că nu reușește, că în Turda n-ai ce să faci, că nu sunt locuri de muncă etc etc.

Chiar și mâine, dacă ar veni cineva la mine să-mi spună că își dorește să facă parte din echipa TurdaNews, nu aș ezita să-i dau această șansă! Evident, probabil voi schimba testele… :))

Comenteaza