Baza 71 Aeriană „General Emanoil Ionescu” ne expune de această dată o alfel de perspectivă a vieții militare, prin ochii unei femei. Ba mai mult, este povestea unei tinere de doar 22 de ani, maistru militar specialist.

„Deși de la o vârstă fragedă, cum ar spune unii, am ales viața militară, pot spune acum, la 22 de ani, că a fost cea mai bună alegere și că aș repeta-o fără a sta pe gânduri. Și dacă eu am ales cariera militară pot spune cu certitudine că la rândul ei, aviația m-a ales pe mine.

Ce m-a determinat să aleg să fiu militar? Faptul că era ceva diferit, care mă punea într-o nouă ipostază, poveștile care m-au fascinat instant, dar mai ales ideea de a purta uniforma militară au fost gândurile care mi-au declanșat dorința de a alege această carieră, iar de acolo totul a început.

Am absolvit Colegiul Național Militar ,,Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, dar trecerea către următoarea etapă nu a fost după cum mi-am plănuit. A apărut dezamăgirea de a nu fi admisă la academia dorită, însă după o perioadă în care am analizat mai bine situația, am constatat că asta era de fapt ceea ce mi se potrivea. Aviația. După alți 2 ani, am absolvit SMMSMFA și am intrat pe porțile Bazei 71 Aeriană, în calitate de maistru militar specialist. Aici a început adevărata provocare, un mediu nou, colegi noi, însă declar cu bucurie că am parte de un colectiv inedit care a stat la baza consolidării cunoștințelor mele în ceea ce privește tehnica militară din dotare și care a avut deschidere pentru a fi integrata cât mai bine, iar pentru asta țin să le mulțumesc. Nu m-am simțit în niciun moment privită diferit față de colegii mei, deși inițial lucrul cu cheile și patentul m-a speriat puțin, până am descoperit că îmi place și această parte mai puțin „feminină”.

Viața în mediul cazon nu e una dintre cele mai ușoare, însă m-am adaptat rapid, iar cu o atitudine pozitivă și cu dorința de a mă autodepăși încerc constant să duc la capăt sarcinile care îmi revin, dar mai ales să ajung la cea mai bună versiune a mea. Faptul că sunt femeie într-o lume a bărbaților nu mă sperie, ba chiar mă determină să fiu și mai bună în ceea ce fac pentru a demonstra că și noi suntem capabile să ajungem pe cele mai înalte culmi ale succesului. Tind să cred că o femeie poate fi în locul unui bărbat însă invers mai puțin probabil, noi reprezentând pata de culoare de pe aerodrom. Lucrând într-un domeniu atât de vast, mentenanța aeronavelor, cu responsabilități mari pe epoleți și satisfacțiile sunt pe măsură. Să vezi pe cerul patriei elicopterele care „ți-au trecut prin mână” nu poate fi decât îmbucurător. E o senzație fantastică de care încă mă bucur după 2 ani și asta face parte din entuziasmul meu pentru ceea ce fac cu drag zi de zi. Pe viitor îmi doresc să îmi păstrez această atitudine față de aviație și de ce nu, să trec la alta etapă, aceea de a îmbrățișa zborul în calitate de mecanic de bord. Chiar dacă pare greu, nimic nu te poate opri din a încerca, trebuie să știi ce îți dorești și să treci peste toate obstacolele până ajungi în punctul dorit. Ambiția, coroborată cu munca, te aduc mai aproape de succes, trebuie doar să crezi în tine, pentru că dacă tu nu o faci, nu te poți aștepta la ceilalți să o facă.

În încheierea acestei destăinuiri, aș dori să le spun femeilor ce poartă caschetă și epoleți că sunt minunate și că fac o treabă excelentă. Fiți mereu curajoase și depășiți-vă barierele. Sunteți capabile de orice dacă vă propuneți. Continuați să demonstrați că vă meritați pe deplin locul în orice domeniu al bărbaților fiindcă „la urma urmei, bărbații nu pot purta rochii, dar noi putem purta pantaloni”( Whitney Houston)

Am onoarea să vă salut”, povestește tânăra pe pagina de Facebook a Bazei 71.