Printre filele îngălbenite ale istoriei orașului Câmpia Turzii, marcată de fier, foc și truda industrială, se ascunde o poveste mai tăcută, dar la fel de vie. Este cronica primei farmacii din Ghiriș — vatra a ceea ce numim astăzi Câmpia Turzii — un loc unde mirosul de mentă amară aducea speranță într-o lume aflată în plină transformare.
Anul 1883: Începutul unei vocații
În timp ce micul târg se ridica strategic în umbra „Drumului de Fier”, în anul 1883 își deschidea porțile prima farmacie din zonă. Nu era doar un simplu magazin, ci un veritabil arsenal al vindecării, dotat cu tot farmecul epocii: rafturi ticsite cu borcane de sticlă groasă, balanțe fine din bronz care tresăreau la fiecare gram de pulbere și sertare din lemn masiv în care odihneau ierburi și tincturi preparate după rețete riguroase.
Proprietarul, farmacistul diplomat Tomcsik, a adus în comunitate mai mult decât știința vindecării; el a adus noblețea unei profesii care cerea o minte limpede și o inimă bună. Această vocație a devenit, în timp, o moștenire de familie. Fiul său, dr. Jenő Tomcsik, a transformat ulterior micul laborator într-un bastion al încrederii pentru toți locuitorii Ghirișului.
„Alchimiștii” sufletului și ștafeta respectului
La începutul secolului XX, pulsul progresului a făcut necesară o a doua unitate. Aceasta a apărut sub grija lui Dénes Ferencz, un om care, asemenea unui alchimist modern, prepara leacuri nu doar pentru trup, ci și pentru suflet.
În perioada interbelică, numele Tomcsik și Dénes deveniseră deja sinonime cu sănătatea. Este remarcabil cum această profesie s-a transmis ca o ștafetă a respectului între generații:
În 1947, farmacia Tomcsik a fost preluată de Rozsos László.
Farmacia familiei Dénes a fost dusă mai departe de Edith Maksay, fiica fondatorului.
De la privat la stat: Epoca „Farmaciei Comunei”
Anul 1949 a marcat un punct de cotitură prin procesul de etatizare. Farmaciile particulare, cu istoria lor de decenii, s-au transformat în „Farmacia Comunei”. Prima locație de stat a funcționat pe strada George Coșbuc nr. 19, într-o casă care păstra încă mirosul inconfundabil de lemn și cerneală.
Odată cu dezvoltarea industrială a orașului, a crescut și necesitatea serviciilor medicale. Statisticile vremii oferite de Petre Pop sunt grăitoare: dacă în 1949 farmacia avea doar 5 angajați, în 1982 echipa ajunsese la 18 persoane, dintre care 8 farmaciști. Nici Farmacia Spitalului nu a rămas mai prejos, crescând de la 5 angajați în 1962, la 13 în 1982. Expansiunea orașului a dus, în 1962, și la deschiderea unui Punct farmaceutic în Cartierul Sud, semn că sănătatea devenise un drept accesibil tuturor muncitorilor.
Renașterea inițiativei private
După 1990, istoria s-a întors la originile sale. Odată cu revenirea la inițiativa privată, farmaciile independente au început să reapară în peisajul urban. La finele anului 1994, Câmpia Turzii se mândrea deja cu trei farmacii independente, o filială a unei farmacii turdene și un Magazin Tehnofarm.
Această evoluție a fost semnul clar că orașul renaștea, iar responsabilitatea pentru sănătatea comunității revenea „acasă”, în mâinile profesioniștilor dedicați, continuând tradiția începută acum mai bine de un secol de pionierii farmaceutici ai Ghirișului.
Descoperă mai multe la TurdaNews
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
