La doar 17 ani, turdeanca Mădălina Tătar (stabilită în Portugalia, de mai mulți ani) joacă la unul dintre cele mai mari cluburi de fotbal feminin din lume, SL Benfica. Are nenumărate convocări la națională și tot ce îi trebuie pentru a ajunge acolo unde își propune. E organizată, focusată și echilibrată. Iubește fotbalul și fotbalul o iubește pe ea! Și am putea continua la nesfârșit cu laudele, dar mai bine vă lăsăm în compania Mădălinei, care are o poveste încântătoare și, mai ales, o atitudine de luptătoare.

Suntem convinse că vă veți lăsa inspirate de ea și de toate reușitele ei, care nu au venit decât prin muncă, ambiție, perseverență și susținerea părinților, pe care o consideră esențială.

Povestește-ne câte ceva despre cariera ta de fotbalistă. Cum te-ai apucat de acest sport? La ce echipe ai jucat și care sunt câteva din cele mai importante realizări ale tale?

De când eram foarte mică am fost atrasă de acest sport, jucam cu tatăl meu sau cu fratele acasă, și la școală, cu băieții. Când nimeni nu voia să se joace cu mine, mergeam singură, exersam tot felul de scheme și jonglerii pe care de-a lungul anilor le-am perfecționat, dar totul a pornit așa. Părinții mei au fost foarte încântați de ceea ce făceam, iar la vârsta de 11 ani m-au dus pentru prima dată la un club din oraș, SC Olhanense. Atunci nu erau cluburi de fete, jucam cu băieții, am stat doar un an la acel club, m-am gândit să renunț, mulți îmi spuneau că nu pot să ajung niciunde în fotbal, însă părinții mei nu m-au lăsat să renunț, iar în sezonul următor m-am dus la alt club. 4 Ao Cubo ADO era un club nou, unde am fost primită și respectată de toți. Acolo am jucat timp de 5 ani, cu băieți, lor le mulțumesc pentru aproape tot ce am reușit în fotbal, niciodată nu s-au uitat la mine ca la o fată care joacă  cu băieții. După ce s-a încheiat ultimul an în care puteam să joc cu băieții (Federația portugheză le permite fetelor să joace în campionat cu băieții până la 16 ani) am semnat primul meu contract, cu SL Benfica.

În prezent joci fotbal la Sport Lisboa e Benfica. Ce îți place cel mai mult la această echipă și cum ai ajuns aici?

Cel mai mult îmi place faptul că joc într-o echipă foarte talentată și competitivă, nu există nicio jucătoare care să nu fie la nivel înalt, sau care să nu fi jucat în echipa națională a Portugaliei, în cazul junioarelor. Pe lângă asta, este un club care investește foarte mult și pe lângă orice își dorește să facă performanță și să crească jucători, nu cred că trebuie să dau multe exemple, João Félix… cel mai recent, și asta o să se întâmple și la fete peste ceva timp, deoarece își doresc să exceleze în tot. Să ajung aici nu a fost ușor, multe fete din Portugalia își doresc să ajungă la unul dintre cluburile renumite, a fost nevoie foarte multă muncă și voință, a trebuit să demonstrez că pot să joc la nivelul așteptărilor lor.

După cum bine știm cu toții, în România, fetelor le sunt puse tot felul de piedici… în special celor care vor să reușească într-un domeniu dominat de bărbați. Așadar, cum ai reușit să depășești toate barierele impuse de societatea noastră?

Nu știu dacă să spun din fericire sau nu, dar nu am jucat niciodată în România, am crescut de la 3 ani în Portugalia, și am fost mereu susținută de părinții mei în tot ceea ce fac, asta m-a ajutat foarte mult. Greutăți sunt în orice domeniu și orice sport, important este să avem încredere în noi și să muncim pentru ceea ce ne dorim cu adevărat, să nu renunțăm niciodată și să demonstrăm, în primul rând nouă însene, că suntem capabile de a realiza tot ce ne propunem.

Cum reușești să îți menții un psihic puternic și o mentalitate de campioană pe tot parcursul meciului? Ce te motivează?

De-a lungul meciului, apar situații pe care de multe ori nu știm cum să le controlăm psihic și emoțional, un gol primit sau dacă nu îmi iese jocul. Încerc să rămân calmă, focusată și să îmi dau seama de ceea ce pot să fac. Mare parte din această pregătire mentală vine dinaintea meciului, am acumulat- o cu ajutorul tuturor experiențelor trăite înainte. Ceea ce mă motivează, este dorință de a da totul și de a fi mai bună pe zi ce trece.

Cât de important consideri că este staff-ul unei echipe? Spre exemplu, te simți motivată și pregătită să dai totul pe teren atunci când…

Staff-ul este un element de bază într-o echipă, noi jucătoarele avem nevoie de cineva care să ne ghideze și să ne facă să ne simțim sprijinite. Mă simt motivată și pregătită să dau totul pe teren atunci când există încredere și respect reciproc între staff și jucătoare!

Care sunt valorile care conduc echipa ta către o reușită?

Respect, comunicare, obiectivul comun, ambiție și să punem toate pasiune în ceea ce facem. Mai sunt și altele, dar astea sunt cele mai importante.

Cât de mult contează unitatea echipei și cum vă susținuți una pe cealaltă în decursul acestui an pentru a reuși performanțele dorite?

Dacă toată echipa trage în aceeași direcție, devenim mai puternice, dacă toate ne dorim, toate o să muncim și o să ne ajutăm reciproc în teren și în afara lui,  atunci, cu siguranță putem vorbi despre cheia succesului.

Ce îți place cel mai mult la jocul de fotbal? Ce îți place cel mai mult la postul pe care-l ai?

Pot să spun că îmi place totul, de-asta sunt pasionată de acest sport de când eram mică, dar cel mai mult îmi place că este un sport de echipă, un sport intens și care ne transmite emoție, este imprevizibil. Acest lucru cred că mă pasionează cel mai mult. Postul de mijlocaș central (mai ofensiv) îmi permite să fiu eu, mă simt liberă pentru a gândi și pentru a-mi pune în valoare tehnica, pasele și viziunea jocului, îmi dă posibilitatea de a fi imprevizibilă și de a participa la aproape toate fazele jocului.

Dacă ai putea descrie fotbalul într-un singur cuvânt care ar fi acela și de ce?

Pasiune! Aleg acest cuvânt deoarece a fost primut lucru care m-a pasionat cu adevărat și care m-a făcut să trăiesc experiențe de neuitat.

Ce i-ar spune Mădălina din prezent Mădălinei din trecut care era pur și simplu o fetiță pasionată de fotbal?

Mădălina din prezent i-ar spune că nu regretă nicio alegere și niciun sacrificiu făcut până acum, că datorită ambiției și voinței avute de când era mică, pentru a face performanță a reușit să își îndeplinească până acum obiectivele!

Pentru a deveni profesionistă a trebuit să renunți la școală sau ai reușit să găsești soluții pentru a le împăca pe amândouă?

Am doar 17 ani, sunt clasa a 11-a și gândul de a renunța la școala nu mi-a trecut niciodată prin cap, cu toate că este foarte greu să le împac pe amândouă, orarul încărcat, cantonamentele la lotul național care mă fac să pierd multe ore și puținul timp pe care îl am pentru a învăța datorită antrenamentelor nu ajută, dar cu puțin efort totul este posibil! După școală vreau să intru și la facultate, nu știm niciodată ce ne rezervă viitorul, trebuie să avem mai multe planuri în viață.

La momentul actual joci în străinătate. Cum diferă mediul fotbalistic de acolo față de cel din România?

Fotbalul feminin în Portugalia nu a început să se dezvolte acum mult timp, dar s-a dezvoltat foarte rapid, cu mare ambiție și cu dorința tuturor pentru a face performanță! Mentalitatea aici s-a schimbat, oamenii își doresc să ne vadă, mediatizarea meciurilor feminine a crescut foarte mult, practic toate meciurile de senioare din prima Ligă sunt transmise la televizor sau online. Unde evoluez eu, în Liga de Junioare, unde sunt cele mai bune 8 echipe din țară, un campionat foarte competitiv, în fiecare săptămână sunt televizate rezumatele tuturor meciurilor, iar asta ajută foarte mult la dezvoltare, și faptul că foarte multe cluburi ce vor să investească, la fel ca Federația, principalul motor a acestei dezvoltări rapide. Așa încep să se vadă și rezultatele.

Odată ce îți închei cariera de jucătoare, ce ți-ai dori să faci mai departe?

Mai departe îmi doresc să fac tot ceva legat de sport, dar este prea devreme să spun ceva concret despre acest lucru, voi vedea pe viitor.

Care este primul lucru care îți vine în minte atunci când spui echipa națională de fotbal feminin a României?

Îmi amintesc cum a fost reacția mea când am fost convocată prima dată la lotul național: aveam 15 ani de-abia împliniți și m-a sunat mama, eram la școală, și mi-a zis că am fost convocată la U17. Nu am crezut-o, apoi mi-a zis că e adevărat și m-am bucurat! Asta, și primul meu meci internațional, împotriva Olandei în 2018, la turneul de elită, un sentiment inexplicabil.

Care este cea mai frumoasă amintire a ta de pe terenul de fotbal?

Este greu de ales doar una, dar aleg meciul cu Slovacia din calificările acestui an, când am înscris penalty-ul egalării din minutul 81, scor care ne-a adus în mare parte calificarea la turul de elită.

Cum te simți atunci când porți echipamentul echipei naționale și înainte de meci se cântă imnul României?

Simt fericire, mândrie, responsabilitate și dorința de a fi mai bună!

Ce faci înaintea unui meci? Cum te pregătești?

În seara dinaintea meciului mă gândesc, îmi imaginez ce pot să fac și îmi vizualizez fazele meciului în capul meu, mă ajută să mă concentrez pe ceea ce am de făcut. Înainte de a merge la stadion și în vestiar îmi place să ascult muzică și să mă relaxez.

Care este echipa ta preferată? Dar jucătoarea? De ce?

Echipa mea preferată în fotbalul feminin este Lyon, iar în cel masculin, Manchester City și Benfica! Jucătoarea mea preferată de când am început să urmăresc fotbalul feminin este Carli Lloyd, mereu am fost foarte încântată de ea, are capacitatea de a fi un adevărat lider în teren, are o tehnică foarte bună și un șut impresionant, mă identific foarte mult cu ea în ce privește viziunea jocului.

Care a fost cel mai important moment din cariera ta și ce ai simțit atunci?

Cel mai important moment din cariera mea a fost semnarea primului contract și cu siguranță faptul că am ajuns la un club așa de mare! Am simțit că mi s-a îndeplinit un vis și că va trebui să muncesc și mai mult de-acum înainte!

Cum îți împarți viața personală cu cea profesională? Care este secretul echilibrului?

Organizarea! Ăsta e principalul factor în echilibru, trebuie să știm să separăm problemele personale de cele profesionale și să ne organizăm cât se poate de bine ca să avem timp și spațiu pentru toate!

Fără fotbal, în ce domeniu ar fi profesat Mădălina Tătar?

Sincer cred că marketing sau tot ceva legat de sport, sunt două lucruri care îmi plac!

Care este cartea ta favorită și de ce?

“The fault in our stars”- John Green, e o carte cu o poveste foarte frumoasă și sentimentală!

Care este motto-ul tău în viață?

“Toate dificultățile care le întâmpin în viață sunt obstacole pe care viața mi le-a impus ca să devin mai puternică și pregătită pentru a-mi atinge obiectivele”

Cum ar putea fi fotbalul feminin românesc îmbunătățit?

În primul rând, mentalitatea trebuie schimbată, oamenii trebuie să își dorească să realizeze performanță și să își dea seama că rezultatele nu cad din cer, trebuie muncă, dedicație și ceva care lipsește, seriozitate. După toate acestea, mediatizarea fotbalului feminin, este un aspect foarte important și condițiile care sunt necesare pentru a face progrese.

Cum te-a ajutat fotbalul să te dezvolți pe plan personal?

Fotbalul m-a ajutat să mă maturizez, la 16 ani am plecat de lângă familie, a trebuie să devin mai responsabilă, independentă și să mă cunosc mai bine pe mine însămi! Fotbalul mi-a oferit oportunitatea să trăiesc experiențe pe care nu mă gândeam niciodată că le pot trăi până la 17 ani, și sper ca acesta să fie doar începutul.

Interviu realizat de: https://footballiciousgirls.ro/