Pentru ca si asta e o arta, nu? Nu oricine poate sa cheltuie timp si energie ca sa realizeze… nimic. Dar, ca orice regula, exista si o exceptie: Romania. Mai bine zis, romanii! Internetul ne-a dat sansa de a comunica intre noi fara a fi necesar sa stam pe scaune alaturate.
Ne-a mai dat posibilitatea, printre altele, sa citim presa (chiar gratuit, inca, in Romania) si sa comentam articolele. Ma gandesc ca ideea principala a fost de a da sansa cititorului sa aprecieze, pozitiv sau nu, articolul/articolele citite. Cand spun “aprecieze”, ma gandesc la comentarii la obiect, de bun simt si… cu substanta! Comentarii din care, pana la urma, sa invete ceva si autorul/autorii articolului/articolelor. Pentru ca nimeni nu e perfect, pentru ca toata viata invatam.
Citesc zilnic Turdanews (fac o paranteza, ceea ce voi scrie in continuare e valabil pentru TOATA presa online!), un ziar online care ma aduce mai aproape de locurile in care am crescut, un online care ma face sa fiu “acasa”, chiar daca sunt departe. De-a lungul timpului, am citit multe articole si comentariile aferente. Indiferent de calitatea articolelor (care, orice s-ar spune, e la inaltime), indiferent de stirile propuse publicului, marea majoritate a comentariilor sunt facute doar pentru a jigni autorul sau pentru a jigni un alt cititor care si-a expus parerea in mod decent, sau…sau… Exemplele ar putea continua.
Nu m-am gandit niciodata pana astazi sa abordez acest subiect, insa, citind Turdanews, m-a frapat o chestie: un articol despre nu stiu ce statie de autobuz din spatele nu stiu carei piete, care, cica, ar fi fost mutata. Nu are importanta nici unde, nici de ce. Parerea mea e ca acesta este un fapt cotidian banal. Nu? Ok! Acest articol avea 19 comentarii. Doua articole mai jos, se scria despre cum scapa unii de pedeapsa, chiar daca au savarsit un fapt grav, in cazul de fata, un fost prefect parca, a lovit PE trecerea de pietoni, o mama si copilul acesteia, in varsta de 3 luni. Nu cred ca mai trebuie sa spun ceva despre gravitatea unei asemenea fapte! Daca nici pe trecerea de pietoni nu mai suntem in siguranta… ce mai ramane de facut? Dar sa revin!
La finalul acestui articol, unde, cum spuneam, se scria despre un caz extrem de important, caz al carui finalitate a fost CUMPARAREA iertarii de la familia afectata,exista UN singur comentariu!!! Intr-adevar, acel comentariu exprima foarte bine revolta celui ce l-a scris, a mea si, probabil a multor altor persoane de bun simt. Dar…UN comentariu doar???? Chiar nu avem nimic de spus atunci CAND TREBUIE? UNDE TREBUIE? E mai important sa ne duelam cu reporterii ziarului despre nu stiu ce poza luata de pe youtube, in loc sa mearga la fatza locului? E mai importanta poza autobuzului sau a statiei decat viata unui copil??? Chiar atat de degradata moral sa fie societatea romaneasca??? Trebuie sa mai spun ca accesarile celor doua articole sunt de ordinul sutelor.
In 1989,cand cu “revolutia”, credeam ca poporul roman are sange in vene, ca i-a ajuns si nu se va mai lasa calcat vreodata pe cap. Ca vom invata sa fim altfel. Din pacate, m-am inselat. Noua romanilor nu ne place sa fim de caracter. Mai bine ne lasam purtati de soarta, cu scuza eterna ca putea fi si mai rau. Poate fi mai rau, dar de ce sa nu fie MAI BINE??? Sarbii nu cred ca se lasau injositi in asa hal cum ne-am lasat noi. Cred insa ca noua ne place situatia. Noua, romanilor, ne place sa ne victimizam, sa putem sta seara pe banca, in fata blocului sau in crasma la al nu stiu catelea pahar si sa ne plangem de mila… Sa ne “simtem” revolutionari fatza de comeseni sau colegi de banca. Cand e vorba insa de lucruri cu adevarat importante… noi sa fim absenti. Sau sa dam cu piatra in cei, putini, care incearca sa faca, totusi, ceva.
Oameni buni, verificati-va lista cu prioritati! Nu lasati rautatea, invidia, prostia, sa va domine! Adunati-va energiile si folositi-le acolo unde trebuie! Cheltuiti timp si energie cu lucruri CU ADEVARAT importante! E usor din spatele unei tastaturi si la adapostul anonimatului sa te certi, sa arunci cu låturi in altii! Canalizati-va energiile spre lucruri pozitive, obositi incercand sa indreptati ceea ce merge rau, dar nu prin injurii si alte magarii ci printr-un comportament demn, comportament de OM. Libertatea castigata in 1989 nu e libertatea de a fi animal! E libertatea DE A FI OM!!!
