Astăzi, 16 noiembrie, un bărbat a plecat de acasă. Poate și-a băut cafeaua, și-a sărutat soția sau copiii și s-a urcat în mașină. Poate se gândea la ce are de făcut, la facturi de plătit sau la bucuria revederii cu cineva drag. Nu a mai ajuns la destinație. S-a oprit pe Feleac, într-un morman de fiare contorsionate, pe un carosabil ud, sub un cer gri de noiembrie.
O secundă. Atât a durat. O clipă de neatenție, o manevră greșită, o viteză prea mare pe ploaie și ceață. Ceva, un detaliu infim într-o zi altfel banală, a transformat un om într-o statistică. Un pasager. Nici măcar nu el ținea volanul.
Accidentul mortal de pe Feleac, din jurul orei 10:50, nu este doar o altă știre de la ora cinci. Este o rană deschisă în sufletul unei familii și un semnal de alarmă care răsună, din nou, asurzitor pentru noi toți, cei care rămânem în trafic.
Astăzi, Inspectoratul de Poliție Județean Cluj nu a transmis un comunicat sec, birocratic. A transmis un strigăt de durere și un apel la responsabilitate, un mesaj care ar trebui citit de fiecare șofer înainte de a porni motorul. Este un text care depășește rolul clasic al polițistului și intră în sfera umanității pe care o împărțim cu toții.
Iată mesajul integral al IPJ Cluj. Citiți-l. Recitiți-l. Simțiți-l:
„Poate a fost o manevră greșită, poate o viteză prea mare, poate doar o clipă de neatenție, însă cauzele exacte vor fi stabilite de polițiștii rutieri.
Cert este că astăzi, 16 noiembrie, în jurul orei 10.50, o viață a fost luată pe șosea. Un bărbat, pasager în autoturismul care a intrat pe contrasens, și-a pierdut viața în acest accident tragic în apropiere de localitatea Feleacu.
Ceața densă, ploaia și carosabilul ud fac ca fiecare kilometru să devină imprevizibil, iar într-o astfel de secundă totul se poate schimba. Oricât de mult am fi prezenți pe drumuri și am supraveghea traficul, siguranța reală depinde de fiecare șofer și de atenția pe care o acordă condusului.
Fiecare șofer decide direcția autovehiculului său, iar siguranța depinde de modul în care își pregătește mașina. Anvelopele potrivite sezonului, viteza redusă pe carosabil umed și concentrarea continuă nu sunt doar recomandări, ci elemente care pot face diferența dintre un drum parcurs în siguranță și o tragedie.
Imaginile de la accidentul de astăzi arată cât de fragil este totul și cât de puțin este nevoie pentru ca o greșeală să devină ireversibilă.
În spatele fiecărui far din trafic se află un om, un copil, un părinte care trebuie să ajungă acasă.
Conduceți cu inimă și cu prudență, pentru voi, pentru cei dragi și pentru ca astfel de imagini să nu mai devină niciodată realitate.”
Cuvintele acestea sunt grele. Ele ne amintesc că mașina nu este doar o unealtă care ne duce din punctul A în punctul B. Este o responsabilitate uriașă. Când plouă și e ceață, nu e un moment de eroism să mergi tare, e un act de inconștiență. Anvelopele alea uzate nu sunt o economie, sunt un pariu pierdut cu viața. Telefonul acela la care răspunzi la volan nu e o urgență, e un potențial capăt de drum.
„Imaginile de la accidentul de astăzi arată cât de fragil este totul.” O mașină strivită, o viață curmată, zeci de alte vieți schimbate ireversibil: ale salvatorilor care au văzut scenele groazei, ale celorlalți șoferi blocați în trafic, martori ai tragediei, și, mai presus de toate, ale familiei care a primit în această după-amiază vestea pe care nimeni nu ar trebui să o primească vreodată.
„În spatele fiecărui far din trafic se află un om, un copil, un părinte care trebuie să ajungă acasă.”
Poate că dacă ne-am aminti asta de fiecare dată când ne urcăm la volan, am încetini. Am fi mai atenți. Am lăsa telefonul deoparte. Am avea mai multă răbdare. Am porni cu 5 minute mai devreme ca să nu mai alergăm.
Astăzi, pe Feleac, s-a stins un om. Mâine, în haosul zilnic, poate vom fi tentați să uităm. Să nu o facem.
Conduceți cu inimă. Conduceți cu prudență. Pentru ca la finalul zilei, cu toții să ajungem acasă.
