Live Video
 

Ionuț Muntean, colecționarul care a adunat sute de tricouri de fotbal

Ionuț Muntean are 25 de ani și este unul dintre cei mai colecționari de tricouri din țară. A ajuns la 440 de tricouri, adunate în ultimii și se mândrește cu fiecare dintre ele. A terminat liceul la Colegiul Tehnic din Turda, iar acum lucrează, dar mare sa pasiune rămâne sportul și colecționarea de tricouri de joc și fulare.

TurdaNews a stat de vorbă cu el, să afle de unde vine această pasiune pentru sport.

Reporter: Cum ai ajuns să colecționezi și, mai ales, cum ai ajuns acest număr impresionant de 440 de tricouri ?

Ionuț Muntean: De la primul tricou, cel cu Rapid, m-am îndrăgostit de tricouri sportive. Mi-a plăcut mult ideea și am zis că mai vreau. Fiind așa pasionat după fotbal am început să le adun și nu m-am mai putut opri.

R.: La ce vârstă ai început să colecționezi?

I.M.: Am început să colecționez de la vârsta de 14 ani.

R.: De unde această pasiune pentru sport?

I.M.: De la 7 ani îmi place foarte mult fotbalul și sportul în general, toată ziua eram afară, băteam mingea în curte la Liceul Mihai Viteazul. De la 7 ani urmăresc și naționala României, sunt foarte fericit că am prins Generația de Aur a României cu Hagi, Popescu și Petrescu; Euro 2000 - primul meu campionat care l-am văzut la tv. Iubesc sportul la nebunie, la mine nu este zi în care să nu fac sport. Sportul pentru mine este ca o gură de aer, cu el mă hrănesc în fiecare zi. Atunci când afară plouă toata ziua și e vreme urâtă, ies și fac sport oricum, înseamnă foarte mult pentru mine lucrurile astea. Dacă nu fac sport o zi, parcă nu mai sunt eu, parcă mă simt bolnav! Alte sporturi care le mai practic  ore în șir în afară de fotbal sunt: tenis de câmp, ski (iarna) și să alerg pe pista de atletism de la liceul Mihai Viteazu și la diferite concursuri din țară.

R.: Care a fost primul tău tricou? Cum ai făcut rost de el?

I.M.: Primul meu tricou de fotbal a fost cu echipa mea preferată, Rapid București. Eram în clasa a VIII-a și eu, mare fan al Rapidului, îmi doream enorm un tricou. A venit un coleg la mine și mi-a zis că are un tricou, pe care vrea să mi-l vândă. Pe vremea aceea avem alocație, mi-am scos banii și l-am cumpărat; mi-a cerut 10 lei pe el, era original Kappa, din sezonul 2000-2001.

R.: Care îți e cel mai drag tricou?

I.M.: De când am colecția de tricouri am vorbit pe Facebook și Instagram cu mulți jucători, de la mai multe echipe, care mi-au promis tricoul lor, dar niciunul nu s-a ținut de promisiune, nu sunt norocos deloc. În schimb, mi-au dat trei jucătoare din fotbalul feminin, două dintre ele joacă în superliga din  România la Navobi Iași și cea de-a treia e o jucătoare de la naționala României, mi-a oferit tricoul ei, de la clubul unde evoluează. Mi-am dorit demult un tricou cu Rapid București, oficial de joc, de pe jucător. Într-o zi, l-am găsit pe internet, a fost 420 lei, al doilea cel mai scump tricou din colecția mea. Este oficial de joc, de pe Valentin Crețu. Tricoul a fost aruncat în peluză, prins de un suporter care l-a pus pe internet ca să-l vândă. Tricoul cel mai scump din colecție a costat 520 lei, este cu campioana Angliei, Leicester. Tricou oficial, cumpărat din magazinul stadionului.

R.: Care e cel mai „exotic” tricou din colecție?

I.M.: Am un tricoul de la naționala Braziliei, cu Neymar și un tricou al naționalei statului Chile.

R.: Care este cel mai vechi tricou din colecția ta?

I.M.: Un tricou cu FC Koln, din 1993.

R.: Ce tricou nu îl ai, dar ți-l dorești enorm de mult?

I.M.: Caut demult și sunt foarte greu de găsit, cu fotbaliștii mei preferați din Romania: Săpunaru și Pantilimon.

R.: Care e echipa te preferată, din țară și din străinătate?

I.M.: Din țară țin cu Rapid București, iar din străinătate, cu Real Madrid și Bayern Munchen.

R.: Știu că iubești mai multe sporturi. Ai și alte tricouri în colecție, în afară de cele de fotbal?

I.M.: Da, am și din handbal. De colecția de tricouri din handbal m-am apucat anul acesta și am deja 11 tricouri, printre care, cel mai valoros, este cel primit de la Nenad Savic de la Potaissa Turda, tricou oficial de joc. Am tricoul oficial de joc de la Universitatea Cluj, al Laurei Popa, tricou oficial de joc al Linei Jorgensen - Danemarca (jucătoare la CSM București) și multe altele tricouri oficiale de joc. Tot anul acesta, m-am apucat de colecționat fulare cu echipe de fotbal.

R.: Care e cea mai ciudată „poveste” de achiziție a unui tricou?

I.M.:  Eram odată în centru, ieșisem la plimbare și dintr-o dată am văzut un om al străzii, cam la 60 de ani, în Parcul Muzeului din Turda, stând pe bancă. Avea o bluză foarte interesantă, care mi-a făcut cu ochiul; m-am apropiat de el, era o bluză de antrenament de la VFB Stuttgart, Puma, originală. M-am dus la el, mi-am luat inima în dinți și l-am întrebat cât vrea pe bluză? Mi-a răspuns că nu vrea să o dea, pentru că ține prea mult la ea. Am insistat, i-am zis că îi dau cât vrea el pe ea. A stat, s-a gândit și mi-a cerut 20 de lei. A doua zi urma să ne întâlnim să o cumpăr. N-am vrut să-l las fără o bluză pe el și  pe ziua următoare, i-am pregătit un hanorac nou, curat, în locul bluzei, banii în plus, mâncare și sucuri naturale. Bluza pe care am cumpărat-o era ca nouă, recent luată, arata foarte bine. Asta înseamnă să ai o pasiune! A fost o întâmplare foarte tare, omul străzii, la sfârșit mi-a luat mâna, mi-a strâns-o puternic și mi-a mulțumit în lacrimi pentru toată surpriza ce i-am pregătit-o.

R.: Ce părere au părinții, prietenii, rudele despre colecția ta?

I.M.: Părinții nu au o părere prea bună despre colecția mea. Mi-au zis să nu mai adun și să nu mai cumpăr pentru că am destule, sunt prea multe.

R.: Cunoști și alți colecționari din țară sau din străinătate? Vă ajutați între voi?

I.M.: Da, din țară mai cunosc încă trei. Ei primesc tricourile gratis de la jucători, eu le cumpăr. Nu am primit niciodată un tricou de la vreun jucător, nu am avut norocul ăsta până acum. Nu am „pile” în fotbalul românesc. Nu, nu ne ajutăm între noi.


Dacă îți place să știi tot ce se întâmplă în Turda și Câmpia Turzii, dă-ne un LIKE!